MNmarius nițov
Verificat@marius-nitov
Timișoaramariusnitov@yahoo.com
„Universul e cel mai performant computer, noi, un joc de supraviețuire. E atâta frumusețe în ființa mea, moartea și-a declarat falimentul!”
Cultura și arta, gustul libertății mele... scriu în stele, caut să înțeleg ceva din perioada asta scursă de la un regim totalitar la statul infractorilor cu reminescențe totalitare. Prin toate anormalitățile trăite ca un exercițiu de supraviețuire, n-am uitat ce înseamnă frumosul. Master (culmea!) in istoria comunismului. S-a scris poezie…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Cristi, un text religios în care exprimi ce simți prin trecerea ta, am găsit și o personificare a dragostei(poeziei?) cu muzica ei, imaginație și câteva metafore reușite. Textul trebuie aerisit, adică să scoți tot ce se prelungește în explicații, ideea să nu se piardă în divagații greu de urmărit, să lași cititorului posibilitatea de a deduce ce vrei să spui. Să fii atent la diacritice (\"intră în vârsta mea fragedă/ ușa se deschide doar pe sunetul pașilor tăi...\") și la scrierea corectă \"Sa sfârșit\"...S-a sfârșit, inclusiv la spațiile dintre semnele de punctuație și următorul cuvânt: \"S-a sfârșit, Eu (le) fac (pe) toate noi\". Să ai inspirație și să lecturezi poezie și literatură de calitate, ești la început de drum!
Pe textul:
„Vacantă în insula iubirii(noul Ierusalim)" de Ciobotaru Cristi
De îmbunătățit0 suflu
ContextUn text în care se aude strigătul singurătății voalat într-o căutare peste \"o mare.../ un gol\". Sensibilă aici, cu discreția unei înfățișări tulburătoare: \"pășea pe vârfuri/să nu sperie pescărușii/în larg delfinii/dansau fără ea\" închei un registru melancolic în unda tristeții, început cu o speranță. Versuri combinate, dacă ar fi să compar în culori, calde și reci, fără contraste prea dure. E un fel de resemnare de multe ori în scriitura ta, dar tu ești cea care poate schimba registrul trăirilor! La mulți ani și mai multă încredere, Maria!
Pe textul:
„am nevoie de o inimă nouă" de Maria-Gabriela Dobrescu
0 suflu
ContextAi un fel de mistică în vers, am impresia că citesc un psalm aici cu toată trăirea lui peste o simplă cuprindere. Succesiunea imaginilor și sugestia lor duc spre un ton hieratic, iar îmbinarea o faci spre triumful unei idei articulate în registre duhovnicești (\"vânturile\" au un înțeles de suflu divin) și subînțelese cugetări înțelepte.
Pe textul:
„Verdele închis în rouă" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
ContextAcum am înțeles mai bine sensul timpului folosit în text, mai zici de stoicismul așteptărilor mele și tu ai un munte de speranțe... Distrugerea ceasurilor cu cifre romane nu ar rezolva oprirea timpului, nu de alta, dar să-i agațe și pe poeți. Versuri simple care definesc bine starea la un anumit punct al trecerii pe sub cadranul așteptărilor.
Pe textul:
„closer" de Maria-Gabriela Dobrescu
0 suflu
ContextPe lângă lucruri cu semnificația lor, porțiuni ce păstrează un gest, afecțiune, loc peste timp, mijlocul textului între împărțirea amintirilor și întâmplarea unei situări cu un pas înainte dar cu gândul întors unui moment greu de uitat, m-a impresionat: \"ar fi trecut dintr-o moarte în alta
fără să știe
că iubirea nu are nevoie de cuvinte\". Acest \"fără să știe\" înseamnă o conștientizare care permite sau duce la o dorință de eliberare prin afirmația \"e liberă acum
să pășească peste vămi\"
fără să știe
că iubirea nu are nevoie de cuvinte\". Acest \"fără să știe\" înseamnă o conștientizare care permite sau duce la o dorință de eliberare prin afirmația \"e liberă acum
să pășească peste vămi\"
Pe textul:
„doze de melancolie" de Maria-Gabriela Dobrescu
0 suflu
ContextFrumoasă interpretare a dorinței de iubire, nevoia de apropiere, asta desprind din versuri care spun mai mult... ca o legendă începutul și în mod deosebit aici mesajul e impresionant prin ce transmite: \"timpul stă acum întins între orașele noastre
noi suntem datori să inventăm picioare străzilor
pe unde să se plimbe doi câte doi
copacii aceia care se uită cu jind\" Simplitatea prin care învăluiești lumea cu trăirea ta intensă a înțelesurilor, rosturilor e fascinantă (eleganța exprimării încântă) într-un timp în care poezia a devenit atât de goală, o reclamă de prost gust. Multă inspirație, Cezara!
noi suntem datori să inventăm picioare străzilor
pe unde să se plimbe doi câte doi
copacii aceia care se uită cu jind\" Simplitatea prin care învăluiești lumea cu trăirea ta intensă a înțelesurilor, rosturilor e fascinantă (eleganța exprimării încântă) într-un timp în care poezia a devenit atât de goală, o reclamă de prost gust. Multă inspirație, Cezara!
Pe textul:
„am ieșit cu spatele din pământ" de cezara răducu
0 suflu
ContextDin colecția de maxime cu un aer ardelenesc înțelept desprind pentru sufletul căutător de comori: \"curajul e tot un fel de teamă în care riști conștient pentru o siguranță veșnic inconștientă. pelerinaje aspre și vii la mormintele unor catifelate pasiuni... adevărul e experimental nu religios. iar a fi viu înseamnă mereu cu totul altceva. de ce suntem noi, ardelenii, așa de bătăioși, de curioși și tăcuți? pentru că ne răsar tot dealuri și păduri în cale și după fiecare din ele s-ar putea să fie altceva. și chiar e. și asta ne amuțește...am boală pe viață. în rest moartea știu că e sănătoasă. tun. meditați fără sportul iubirii, ca un cap fără trup. vegetați ca o legumă pînă vă acriți. murăturilor!\" Revoltat mai ești, dar susțin mesajul tău, un fel de zgâlțăire dintr-o irealitate spre constatarea asta dură: \"frica-i a doua natură. iar prima e curajul de a le accepta pe toate. așa cum sunt.\"
Pe textul:
„Stupoarea ca revelație ( 7)" de George Asztalos
0 suflu
ContextLiviu, o meditație prin căutarea căruntă evidențiată în versuri din care răzbate înțelepciunea, cea mai de preț comoară: \"cînd ne dor sentimentele
și pomeții
de la degetul pentru gînd pus\" Desprind o resemnare \"seva e doar un moft în vremile înghețate\" depășită de verva compoziției tale. Simbolistica unei perforări în granit, prin care legi începutul sau începuturile după rădăcini pietrificate, mi-a dat o imagine a muntelui, de acolo se vede cel mai bine spre apus.
și pomeții
de la degetul pentru gînd pus\" Desprind o resemnare \"seva e doar un moft în vremile înghețate\" depășită de verva compoziției tale. Simbolistica unei perforări în granit, prin care legi începutul sau începuturile după rădăcini pietrificate, mi-a dat o imagine a muntelui, de acolo se vede cel mai bine spre apus.
Pe textul:
„Căutare" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextFlorin, mi-a făcut deosebită plăcere să strâng mâna unui ram din familia renumită a Caragiilor și mai cu seamă, fiind pomenit în acest articol, nepotului marelui Toma Caragiu. În lagărul comunist, unde zâmbetul ajunsese să fie anchetat ca subminare a seriozității partidului, cei ce am trăit în acele timpuri, priveam la câțiva artiști ca la lumina libertății, sunt scene memorabile prin care Toma Caragiu, un nemuritor de altfel, ne-a dăruit puterea de a-i spune morții lente, exterminării ideologice a oricărei forme de gândire liberă: un moment, să-l văd pe Toma!
Pe textul:
„Toma Caragiu - remember de 4 Martie" de florin caragiu
Recomandat0 suflu
ContextCezara, din întoarcerea prin secvențe neșterse, începutul e punctat de o certitudine și curge prin derularea sinceră de căutătoare a iubirii (ce ne definește mai bine decât această căutare?) și trecerea în alte înțelesuri, din care desprind un final memorabil \"oamenii triști văd cu tot trupul
asta am învățat în singurătate\".
asta am învățat în singurătate\".
Pe textul:
„tectonica ciorapilor uzi" de cezara răducu
0 suflu
ContextFlorine, abia aștept să te cunosc și, mai mult de atât, să-ți ascult sufletul! La Humanitas am fost printre alte vizite și la o lansare a cărții Homo europaeus de prof.dr. Victor Neumann, un om pe care îl apreciez mult pentru erudiție. Mă bucură venirea ta în Timișoara, fii binevenit!
Pe textul:
„Evenimente poeticești la Timișoara" de florin caragiu
Recomandat0 suflu
ContextAurel, ai vocația unui sfânt din moment ce îți pui problema ca în iertare să nu fie umbră de mândrie, având mărturia asta de partea ta, unul dintre cei ce nu și-au uitat verticalitatea prin toate strâmtorările în vremea \"tovarășilor de bine\". Dosarul tău este revelator în privința unei lumi pe care mulți refuză să creadă că am trăit-o. Da, era posibil să fii turnat de cel mai bun prieten, de soție, de frate sau de cine credeai mai puțin. Descoperirea turnătorilor ar fi fost un exercițiu de smerenie necesar poporului român umilit în demnitatea și credința lui, nu s-a produs cum era necesar datorită apariției unei noi tehnici de manipulare prin șantaj și, după cum hienele trăiesc de pe cadavre, s-a ridicat \"omul nou\" visat de comuniști, cameleon, bun interpret care impresionează prin erudiția de mahala, aerele de atotștiutor \"lasă că știm noi, tovarășe!\". Ei, omule încercat, iertarea ta e mântuitoare!
Pe textul:
„Exerciții de eliberare" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
ContextIoana, îmi plac versurile tale, ai o sensibilitate în stare să topească un ghețar, fascinant aici: \"ar fi iarnă ca într-o biserică de lemn
în care sfinții sunt roși de cari.
când e liniște ascult cum sunt ronțăiți sfinții
și mă bucur
e și asta o formă de viață.
toate formele de viață mă bucură.\" Câtă sevă de trăire și nerv pui tu de la început până la alegerea finală \"am ales să iubesc din neștiință.
nu știu să fac altceva. nu înțeleg altceva.
am ales să iubesc orice ar fi.\"... de asta ești mai vie decât mulți care se mișcă și ai un simț în plus! De la profunzimea interpretării unui strigăt într-un fluture, văd aici fragilitatea ființei noastre de fapt, o bătaie de aripi e viața asta, până la diagnosticul dat lumii. Merita la recomandate!
în care sfinții sunt roși de cari.
când e liniște ascult cum sunt ronțăiți sfinții
și mă bucur
e și asta o formă de viață.
toate formele de viață mă bucură.\" Câtă sevă de trăire și nerv pui tu de la început până la alegerea finală \"am ales să iubesc din neștiință.
nu știu să fac altceva. nu înțeleg altceva.
am ales să iubesc orice ar fi.\"... de asta ești mai vie decât mulți care se mișcă și ai un simț în plus! De la profunzimea interpretării unui strigăt într-un fluture, văd aici fragilitatea ființei noastre de fapt, o bătaie de aripi e viața asta, până la diagnosticul dat lumii. Merita la recomandate!
Pe textul:
„strigăt într-un fluture. iarna" de ioana negoescu
0 suflu
ContextGeorge, un text care mi-a rămas în suflet ca o reflecție filosofică, mai ales acestea: \"am impresia asta copilăroasă
că doar trecutul e singura certitudine
că prezentul e o mirare perpetuă
iar viitorul o teamă nedefinită\" ... să nu o pun pe toată, că are o concentrație de adevăr ce nu poate să te lase indiferent...
\"uite pe preșul meu de la intrare
scrie Welcome și e întors
cu susul în jos e indescifrabil
pentru cei care intră
îl pot citi doar cei care ies
cei de care mă despart se întorc
în ei înșiși unde e bine
și unde sunt bineveniți să mă uite
mai rar așa eventual să-și amintească\" Doamne, ce mai cuvinte înfipte în realitatea asta de exterminare delicată, pe care suntem nevoiți s-o trăim dacă se poate cu fruntea sus!
că doar trecutul e singura certitudine
că prezentul e o mirare perpetuă
iar viitorul o teamă nedefinită\" ... să nu o pun pe toată, că are o concentrație de adevăr ce nu poate să te lase indiferent...
\"uite pe preșul meu de la intrare
scrie Welcome și e întors
cu susul în jos e indescifrabil
pentru cei care intră
îl pot citi doar cei care ies
cei de care mă despart se întorc
în ei înșiși unde e bine
și unde sunt bineveniți să mă uite
mai rar așa eventual să-și amintească\" Doamne, ce mai cuvinte înfipte în realitatea asta de exterminare delicată, pe care suntem nevoiți s-o trăim dacă se poate cu fruntea sus!
Pe textul:
„Close to far away" de George Asztalos
0 suflu
ContextȘtefan, mi-a adus aminte poezia asta de un lucru straniu pe care-l simțeam când mă nimeream pe la slujbe înainte de 89, nu înțelegeam cum de se rugau popii pentru conducătorii statului comunist(cu toate dărâmările și mutările de biserici). De fapt, nu era nicio credință reală, ce trăim azi e consecința demenței trecute! Și mi-a venit în minte și scrisoarea către ministerul cultelor și patriarhie (cerând o poziție fermă a clerului) semnată de mai mulți care țineau la monumentele arhitecturale vechi și răspunsul preafericitului teoctist.
Pe textul:
„sunt vinovat!" de Stefan Doru Dancus
0 suflu
ContextEi, câți dintre noi n-ar trebui să spună cum închei versurile acestea cât încă o mare în jurul Eladei: \"Orbule, Orbule,câtă grecime
în săraca mea pleoapă!\"
în săraca mea pleoapă!\"
Pe textul:
„Către Homer" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
ContextÎntoarcerea în secvențele copilăriei inspirat pusă în metafore, cu înțelepciunea mărturiilor de pământ am vizualizat-o într-un tablou imaginar, după ce am avut ocazia să-i admir picturile Mihaelei Roxana Boboc pe Mihart. Cezara, din versurile acestea înțeleg că oamenii plăcuți cerului știu să păstreze amintirile frumoase...
Pe textul:
„mărturii de pământ" de cezara răducu
0 suflu
ContextMaria, nu știu dacă așteptările au sensul dorit, important e că poți visa și aici sentimentele tale sunt peste îndoiala aparentă. Rostirea ți-e atât de naturală, la tine dragostea e un semn de liniște în brațele persoanei iubite, tandră precum și ieșirea dintr-o visare: \" ...spre anotimpuri închipuite
la marginea cărora întâmplarea
pândește dintr-un colț de umbră\"
la marginea cărora întâmplarea
pândește dintr-un colț de umbră\"
Pe textul:
„mult-prea-întâmplarea" de Maria-Gabriela Dobrescu
0 suflu
ContextOttilia, referitor la: nimeni nu are dreptul de a dicta peste libertatea cuiva! adaug că și menținerea unei populații în sărăcie, la o limită dureroasă de supraviețuire, ca să o poți cumpăra când ai nevoie de votul ei pentru a-ți menține privilegiile, tot o încălcare flagrantă de libertate se numește. E o temă de reflecție adâncă cuprinsă într-o sinteză, așa înțeleg eu opera divină, creația perfectă care-și linge rănile neînțelegându-și perfecțiunea în libertate. Mulțam de citire și cuvinte!
Pe textul:
„Înțelepciunea unui trecător" de marius nițov
0 suflu
ContextRealitatea nedisimulată a simțurilor întregi reflectată din interior cu nevoia de fericire printre suflete întoarse pe dos (ce potrivită, inspirată exprimare)își găsește salvarea în simbolul unui fruct, nu întâmplător ales. Ei și fericirea privită ca o îngăduire înseamnă ceva, un fel de cunoaștere mai adâncă, profundă. Un text bun la început de an!
Pe textul:
„să ne salvăm într-o rodie" de cezara răducu
0 suflu
Context