MNmarius nițov
Verificat@marius-nitov
Timișoaramariusnitov@yahoo.com
„Universul e cel mai performant computer, noi, un joc de supraviețuire. E atâta frumusețe în ființa mea, moartea și-a declarat falimentul!”
Cultura și arta, gustul libertății mele... scriu în stele, caut să înțeleg ceva din perioada asta scursă de la un regim totalitar la statul infractorilor cu reminescențe totalitare. Prin toate anormalitățile trăite ca un exercițiu de supraviețuire, n-am uitat ce înseamnă frumosul. Master (culmea!) in istoria comunismului. S-a scris poezie…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Victor Țarină, întrebări pe drumul mântuirii \"Unde locuiesc? Și cine îmi este stăpân?\". Dumnezeule, dacă ni le-am pune mai des! Un poem frumos, concentrat și plin de tâlc. Te citesc cu plăcere, îmi crește sufletul când descopăr asemenea versuri!
Pe textul:
„Labirint" de Victor Țarină
0 suflu
ContextDan Puric, da, pentru mine e o privire într-o apă curată, văd peștii, vegetația, pietrele, culorile toate, limpede. De pe scena unde își afirmă credința într-o renaștere a României valorilor, puterea cuvintelor lui poartă pecetea profetică a schimbării. Există un potențial creativ imens în tineret care va îngropa dinozaurii activiști din cultură, adică pe cei ce... se află în treabă, cum spunea Petre Țuțea.
Pe textul:
„Interviu cu Dan Puric: \"Mitocanul internațional și-a dat mâna cu mitocanul național\"" de Miron Manega
Recomandat0 suflu
ContextDa, chiar sunt profesorul care nu uită să-și asculte elevul. Lectura mi-e ca o slujbă, de asta scriu când sunt inspirat. Suntem diferiți, de multe ori am citit cursuri consistente în așa mod. Și am devenit istoric, om de cultură, demodat, desigur.
Pe textul:
„Logos" de marius nițov
0 suflu
ContextNu e să fie bine-să nu fie rău: s-a lămurit... și discipolul își luă gândul de la subiectul cu femeia potrivită, concluzionând: “Dacă îmi va fi dată, chiar o voi considera un dar, după cum spune Solomon în Proverbe”.
Adică intriga îi aparține Celui Etern, provocarea să zic.
Adică intriga îi aparține Celui Etern, provocarea să zic.
Pe textul:
„Dialoguri între maestru și discipol II" de marius nițov
0 suflu
ContextCred că mai avem nevoie și de astfel de dialoguri, chiar dacă s-ar putea să fie un semn prin pustiu. Dar așa mi-a dat inspirația, prietenia cu Dumnezeu. Mulțumesc de apreciere, Teodor Dume! Și felicitări pentru scriitura ta de calitate, împlinirea unui om care a cunoscut darul durerii!
Pe textul:
„Dialoguri între maestru și discipol II" de marius nițov
0 suflu
ContextMulțumesc de apreciere și "Angoase bine vândute" îmi sună ca un titlu al unei cărți, așa cred! Sper să fiu inspirat în continuare.
Pe textul:
„Motivul neîncrederii" de marius nițov
0 suflu
ContextIoan, am citit textul și să nu zici că am trecut neatent, sunt câteva de corectat, probabil l-ai postat fără să-l recitești :\"simtome de vomă, ne uiatam cu atenție în dreapat și în stânga nici țipenie d epaznic în jur, Chiar povestea cu mângrie și talpa picioreleor De fapt două-: îi mai plăceau și femeile, să aunge o nălucă. îcepea iadul pe a constat că Niculae doi cai suri stașionând în apropierea birtului Degeaba a institat omul cu dricul\"
În ce-l privește pe Nicolae, povestea lui de la milițian la gradul de boschetar, nicio libertate nu avea efect în viața lui dacă nu și-o dobândise singur față de viciu. Problema lui era băutura, nu sistemul comunist pe care, de altfel, îl slujea credincios, cu excepția acelei plimbări inconștiente cu dricul. O poveste aparent banală, comună, dar și nenorocitu\' ăsta avea un rost în calvarul epocii. Băutura era un drog la îndemână pentru mulți care realizau închisoarea, zidurile invizibile dar ale dracului de înalte în fața demnității, personalității.
În ce-l privește pe Nicolae, povestea lui de la milițian la gradul de boschetar, nicio libertate nu avea efect în viața lui dacă nu și-o dobândise singur față de viciu. Problema lui era băutura, nu sistemul comunist pe care, de altfel, îl slujea credincios, cu excepția acelei plimbări inconștiente cu dricul. O poveste aparent banală, comună, dar și nenorocitu\' ăsta avea un rost în calvarul epocii. Băutura era un drog la îndemână pentru mulți care realizau închisoarea, zidurile invizibile dar ale dracului de înalte în fața demnității, personalității.
Pe textul:
„Nopțile unui proscris" de Ioan Barb
0 suflu
ContextCaptivantă legătura de stări ce străbate textul și refularea din \"Am putea la fel să blocam ferestrele (să fii atent la diacritice- blocăm!)
ca să nu mai avem unde holba privirile
în timp ce unul din noi
își va dezlega limba împrăștiind cu mizerii cotidiene
din acest oraș din ce în ce mai murdar.\" remarc și modul degajat în care exprimi sentimentele, accentul ușor ironic pus pe plictiseala uzurii în doi.
ca să nu mai avem unde holba privirile
în timp ce unul din noi
își va dezlega limba împrăștiind cu mizerii cotidiene
din acest oraș din ce în ce mai murdar.\" remarc și modul degajat în care exprimi sentimentele, accentul ușor ironic pus pe plictiseala uzurii în doi.
Pe textul:
„Escapadă" de Mihail Setelecan
0 suflu
ContextSub puterea magiei, evocarea creatorului în trecere (un luntraș, un magician pe ape și el) cucerit de lucrările sale, în care lasă străluciri din suflet. debordantă capacitatea de a lăsa imagini, se poate vizualiza mare parte din scriitura ta și încântătoare topirea timpului prin clasicismul rostirii tale. atrage basmul ascuns în versuri, cultivarea frumuseții perene, care nu izbește privirea cu un limbaj forțat modernist.
Pe textul:
„Cioplitorul de vâsle - 2" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
ContextLiviu, civilizația europeană are o asemănare cu filmul Titanic (acolo și boschetarul avea un machiaj ireproșabil), cu toată tehnologia informației-dezinformației stă pe un faliment al încercărilor de unitate cosmetizate. tot felul de programe în agricultură și economie au dat prăpastia asta insurmontabilă în loc de o apropiere între occident și coloniile periferice din est. dar în general civilizația europeană suferă de schizofrenie, una gândește și alta făptuiește.
Pe textul:
„Ferice de cei ce n-au văzut …" de marius nițov
0 suflu
ContextGabriel, măcar să le vedem. mulțumesc că exiști! mă simt f. fericit când dau pe site de oameni încă normali (cât o fi și proporția asta cu indulgență).
Pe textul:
„Ferice de cei ce n-au văzut …" de marius nițov
0 suflu
ContextGeorge, n-a apucat Costel emisiunea pentru culturi minore \"Românii au talente\", să vezi cum primea contracte în campania electorală! târziu l-a descoperit în Spania un juriu fără conservator, amator în propte, impresionat de potențial. suficient, se pare, pentru a se impune unui public al culturilor minore, unde nu există cineva nepriceput în ale melo-mârlăniei (valabil și la triumful manelelor). captivantă exprimarea ta, dă tonul unui umor potrivit să descoperi absurdul scenelor comune cu eroi comuni în strălucirea limitelor.
Pe textul:
„Zi-le Costelee!" de George Asztalos
0 suflu
ContextFrumos spus, Alexandru! \"numai ea îți mai acordă șansa
să cureți răzoarele de cometele tristeții
unei ierni lungi.\" deși nu-i bună pe termen lung, numai ea (singurătatea) dă mai încet tonul zgomotelor goale și permite să faci dreptate sufletului însetat după muzica \"zambilelor păsărilor și zilelor\"!
să cureți răzoarele de cometele tristeții
unei ierni lungi.\" deși nu-i bună pe termen lung, numai ea (singurătatea) dă mai încet tonul zgomotelor goale și permite să faci dreptate sufletului însetat după muzica \"zambilelor păsărilor și zilelor\"!
Pe textul:
„Cei ce seamănă" de Alexandru Mărchidan
0 suflu
Contextdesprind versurile care au un regret al întâmplărilor neîntâmplate dintr-un text cu început patetic, aducând cu însemnări de pe un album de liceu: \"uite așa începe o dimineață
când te arde în piept
apoi într-un tren de iarnă întârziată
se scrie alt poem
și mă uit în urmă la trupul meu
ca la un păcat oarecare\" Însă dragostea nu se scrie cu dicționarul pe genunchi, ci îngenunchind în inimă prin simplitate.
când te arde în piept
apoi într-un tren de iarnă întârziată
se scrie alt poem
și mă uit în urmă la trupul meu
ca la un păcat oarecare\" Însă dragostea nu se scrie cu dicționarul pe genunchi, ci îngenunchind în inimă prin simplitate.
Pe textul:
„cu gluga trasă pe ochi" de Ștefania Pușcalãu
0 suflu
ContextE o scurgere de sevă poetică, agățarea de \"aș face orice dar nu mai am timp
e inutil să mai vorbesc despre asta\", constatarea tardivă , care se încheie cu un fel de abandon în vârtejul timpului: \"în dimineața asta o să las lumea
să se cațere pe mine ca iedera pe ziduri
să coboare în adânc
să picteze scene cu sfinți
sau ceva obscen
nu-mi pasă\" Textul tău îmi aduce aminte de întrebările puse bunicii și celor premiați cu argintul tâmplelor în copilărie: cum e viața la o vârstă înaintată? ce simți în scurgerea spre pământ? și tu ai o comparație grăitoare: \"liniștea crește ca un mușuroi
și în ochiul stâng am o zbatere\"
e inutil să mai vorbesc despre asta\", constatarea tardivă , care se încheie cu un fel de abandon în vârtejul timpului: \"în dimineața asta o să las lumea
să se cațere pe mine ca iedera pe ziduri
să coboare în adânc
să picteze scene cu sfinți
sau ceva obscen
nu-mi pasă\" Textul tău îmi aduce aminte de întrebările puse bunicii și celor premiați cu argintul tâmplelor în copilărie: cum e viața la o vârstă înaintată? ce simți în scurgerea spre pământ? și tu ai o comparație grăitoare: \"liniștea crește ca un mușuroi
și în ochiul stâng am o zbatere\"
Pe textul:
„poate doar astăzi" de Teodor Dume
0 suflu
ContextUn descântec în adunarea anilor și comparațiile cu simbolurile potrivite. ia să vedem dacă dezleg: \"ca douăzeci și opt de tigri pe jumătate dresați\" - vigoarea tinereții; \"ca douăzeci și opt de șerpi crescuți
unul din altul\"- aici înțelepciunea crescută din cele trăite; \"ca douăzeci și opt de ochi cu vedere inegală\" - și, cum altfel, neconcordanța punctelor de vedere în diferite perioade. Șapte ori patru cu abacul dă o vârstă a liricului în plină expansiune. asta ca să leg de litere istoria trăirilor.
unul din altul\"- aici înțelepciunea crescută din cele trăite; \"ca douăzeci și opt de ochi cu vedere inegală\" - și, cum altfel, neconcordanța punctelor de vedere în diferite perioade. Șapte ori patru cu abacul dă o vârstă a liricului în plină expansiune. asta ca să leg de litere istoria trăirilor.
Pe textul:
„Abacul" de Alexandru Mărchidan
0 suflu
ContextCondamnați la viață spunea Sartre, da așa e George, dependența de chin cultivată în cele mai multe cazuri dă rezultate. un text care explică continua reducere de spațiu (și aici mă refer la mai multe feluri de întinderi)și oxigen într-o lume a ștrangulării personalității. am trăit experiența captivității de mai multe feluri și, asemeni celor povestite aici, în lift. numai că, la vremea respectivă, fiind copil, blocat între etaje aveam altă noțiune a libertății.
Pe textul:
„Osândiți la viață. În captivitate" de george geafir
0 suflu
Contextsă nu schimbi, Teodor, așa rămâi! un copil cu mâinile brăzdate de timp, dar, prin scriitura asta, mângăiate de Dumnezeu și Ana ta dragă. exprimarea depășește prin simplitate (duhul tău ardelenesc) încruntarea întrebărilor în plus.
Pe textul:
„gesturi.doar atât cât durează un vis" de Teodor Dume
0 suflu
Context