cu gluga trasă pe ochi

desprind versurile care au un regret al întâmplărilor neîntâmplate dintr-un text cu început patetic, aducând cu însemnări de pe un album de liceu: \"uite așa începe o dimineață
când te arde în piept
apoi într-un tren de iarnă întârziată
se scrie alt poem
și mă uit în urmă la trupul meu
ca la un păcat oarecare\" Însă dragostea nu se scrie cu dicționarul pe genunchi, ci îngenunchind în inimă prin simplitate.

mda... e o poezie din tinerețea mea. de ieri.

ca o lebădă ucisă, ce frumos!
trecerea bruscă din lumină în întuneric ca plecarea îngerilor, ivirea dimineții ca o ardere în piept, vizualizarea trupului drept păcat par să te îndepărteze chiar de tine. încerci să te salvezi sub propria glugă.
mi se pare un text reușit.

mai trec,

Ottilia

Ottilia, tu aduci de fiecare dată lumină în pagina mea. Tocmai ce m-am întors de la “spectacol în alb”. Mulțumesc! Ai rezonat foarte bine cu textul meu.

stefania,
mie mi-a placut mult doar penultima strofa(care pare un poem de sine statator)
în rest ,tonul este cela al unei romante care poate fi pusa pe note muzicale
sunt unele clisee sunt de evitat

Dacă ar fi să mă iau după comment-urile făcute pe acest text ar însemna să renunț la strofa a treia care aduce cu însemnări de prin liceu, sau mai bine să o las pentru că ar fi cea mai reușită din tot ce am scris aici, ori poate să modific toată poezia, ori mai bine să mă las de scris!
Dar iaca nu! :) Și uite de aia mă încăpățânez mereu să modific...

Nache Mamier Angela – Vă mulțumesc, doamnă, să nu vă fie cu supărare, trecerea dvs. mă bucură, dincolo de cele spuse mai sus.

Vă citesc și mă bucur,
și nu doar pe cei ce îmi treceți prin pagini,
cu drag,