Poezie
Verdele închis în rouă
(Din volumul Priveliștile Scribului)
1 min lectură·
Mediu
Iarăși, vă zic, iarăși trestia
întinde plase către stele,
în ferestre, lămpile aprinse
țin sfat cu adierea și ochii
celuia curgând spre copaci,
spre urletul verde al mării:
chip al furtunaților, somn de epave.
În amiază, prieteni, umbrele oamenilor
se amestecă în toiagul celui dulce osândit
să caute mila cu suflarea din flaut,
caii, săbiilor ude aidoma, trec râul
spre verdele închis în rouă
cum în racle cerești.
E timpul, prieteni, să ne lăsăm asupriți
de sfânta mirare că iarba încape în aer
deodată cu noi, cu făpturile părăsite adesea
în chivotul visului. Despre noi se va zice
că suntem Bazileii, ce pot face Lumea văzută
chiar și în spini.
Noi suntem trestia înspre care
și vânturile vin, de aproape sau
de departe! Noi nici nu suntem
fără EL!
043.642
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurel Sibiceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Aurel Sibiceanu. “Verdele închis în rouă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurel-sibiceanu/poezie/13933607/verdele-inchis-in-rouaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ICICiarina copuzaru✓Un flaut făcut la început din trestie, care dă cuvintelor o muzică tainică. Apoi un condei din trestie gînditoare, cu cerneală verdeînchis și omul din această adăpostire care n-ar exista fără El. Pentru suflarea poemului am reascultat Maria de Mangop…
0
AL\"Despre noi se va zice
că suntem Bazileii, ce pot face Lumea văzută
chiar și în spini.
Noi suntem trestia înspre care
și vânturile vin, de aproape sau
de departe! Noi nici nu suntem
fără EL!\"
acesta este codul pe care l-am folosit...daca nu e cel potrivit, sa ma ierte autorul.
că suntem Bazileii, ce pot face Lumea văzută
chiar și în spini.
Noi suntem trestia înspre care
și vânturile vin, de aproape sau
de departe! Noi nici nu suntem
fără EL!\"
acesta este codul pe care l-am folosit...daca nu e cel potrivit, sa ma ierte autorul.
0
AGO poezie închisă în sine cum verdele închis în rouă... Mi-au plăcut imaginile, atmosfera stranie cu iz de trecut îndepărtat, omul-trectie care trage vântul în el, suflarea acestui flaut prin buzele adierilor delicate. A, și verdele, normal. Cu plăcerea lecturii,
numai bine,
alex
numai bine,
alex
0
MNAi un fel de mistică în vers, am impresia că citesc un psalm aici cu toată trăirea lui peste o simplă cuprindere. Succesiunea imaginilor și sugestia lor duc spre un ton hieratic, iar îmbinarea o faci spre triumful unei idei articulate în registre duhovnicești (\"vânturile\" au un înțeles de suflu divin) și subînțelese cugetări înțelepte.
0