19-05-2005
… Eu flori adun si n-am ce face cu ele. Viitorul e in samanta pierduta pe drum…. Zile imi trec, ore imi cresc precum calul imi paste iarba. Tu-mi ingrasi anii crescuti in
Femeia inseala din instinct de conservare, barbatul, din placere grotesca.
Barbatului ii pare rau si nu face nimic; femeia da acatiste si plange, dar isi va tine barbatul in preaima-i cu orice
Cadeau porumbei, paliti de ganduri funeste; ei nu mureau, daca la asta va gandeati; doar gustau din ingraditul fum al cunoasterii, cat sa plece bezmetici, in largul prea logic de-a mai zbura fara de
Imi flutur aiurea iubirea prin basme, traite de mine, ori de altii, mi-e corpul plin de otrava; nu plangeti, caci am aripi de carton!
Mi-au zambit ochii, pana am plans cu sange in a lor margini,
Mi-au trebuit sapte ani sa cresc, alti aproape sapte sa invat cum sa traversez strada si mult mai mult de zece, sa-mi inteleg reactiile atomice, finalizate tragic in mintea unui copil, ce a iubit
Cadeau porumbei, paliti de ganduri funeste; ei nu mureau, daca la asta va gandeati; doar gustau din ingraditul fum al cunoasterii, cat sa plece bezmetici, in largul prea logic de-a mai zbura
Revelatia! Sunt ceea ce nu mi s-a spus: un glorios sfarsit, un nou nascut; nu-mi apartine viata, nu sunt un intreg fara de-a vrea; nu-mi apartin si nu ma recunosc; Un pic din jumatatea ce a
Loialitatea unui om, sta in demnitatea lui muscata pana la sange de credinta sa, mai mult sau mai putin profana. Daca nu ti-ai inselat niciodata aproapele, inseamna ca esti „Neatinsul” Insusi,
De cum m-am nascut, am stiut ca trebuie sa mor; si n-am precuptit nimic in a-mi implini visul. Rusinea faptului ca fiintez, n-o putea intrece pe cea a sinuciderii. Imi uram parul(mai mult des,
De ce nu-mi simt gustul sangelui din inima pe care mi-o musc, de ce nu cad jos de durere? Pentru ca mi-e mila de mine si musc din inima proiectata pe fundalul unei alte realitati, in care carnea nu
Draga amice, iti scriu asa, pentru ca trebuie sa-ti spun ultima-mi patanie ce o avui chiar ieri, cand trebuia sa ajung la casa parintilor mei.
Era o zi superba de primavara si mi-am zis ca dupa
De sarbatori eu vin de departe; eman caldura inghetand totul!
In lunga mea privire totul albeste; mi-s anii mai albi ca neaua ce-am albit in juru-mi si gheata mi-e vinul fiert prin vene,
Privirea mea leneșă învăluie eternul basm fără început, fără finalitate, c-o nostalgică părere de rău a lucrurilor întâi învățate: ura, minciuna, dragostea si frica.
Din toate acestea au
Aberatii
Aceasta-i lopata cu care-ti sapi groapa, hartia si limba, pamantul, care sub comanda ta a inviat zei, inmuiati in sarea tornadelor echilibrata de dulcele sangelui tau, ce
Te-am iubit atat de mult, incat iti vad fata privindu-ma-n oglinda.
Si primavara te vad in boabe de ploaie parca incercand sa te misti, dupa incremenita zapada de dinaintea frunzei tale
Ce foame ne desparte pe câmpul plin de cadavre,
Ce sete ne sufocă dorința?
În univers, în gând, în timp…. O zi perfectă; doar una hămesită prin cele flămânde. O zi înfometată de cer. Doar una
Mi-e iarna neninsă de-o vreme
Și toamna neplânsă de-un veac
Doar vara e uscată tot timpul
Eu râd si plâng primăvara.
Prin brațe îmi curg ființe
În ochii mei se pierde-a-ta șoaptă
Din ureche
Sa nu ne mai intrebam de lucrurile mari, adica de cele neintelese. E inutil si dureros sa cauti ce nimeni n-a gasit. Da, inutil de dureros sa pieri si nimeni sa nu stie cum ai simtit si cat de mult
Controlul e pământul de sub tine și de după…
Acesta e modul de a-mi ține limba în gură; citesc ziarul de mâine, și ce bine că vă văd, căci altfel, cui i-aș mai fi spus de ziua de ieri,
Undeva în adâncimile unei doctrine filosofice, stăruia crepuscular, o idee transfigurată de filtrele imaginației mele muribunde.
Simulacreitatea persoanei mele, ba chiar anacronismul sădit
Că omul este bun și rău, asta se știe și se accepta, dar prin faptul că nu se suportă pe el însuși se creează un paradox.
Înzestrat la modul superlativ, fizic, spiritual și material, va fi prea
În ziua când m-am născut, tatăl meu, era un necunoscut, ca și-n ziua de astăzi dealtfel, când toți mă-ntreabă de moartea lui eroică.
A fost un brav fermier ce-a plantat primii piloni ai
Câteodată încerc sa-mi aduc aminte de mine. Un lotus bătrân, invocând fetusul din lichidul vâscuos al întunericului.
Stau sprijinit de mine însumi si cresc intr-alt mine până când nu mă mai
Te privesc si ma vad gonind prin paduri plangarete.
Aud fosnetul frunzelor moarte si spargerea lor fina sub talpi incordate.
Tip si-aud croncanitul ciorilor si nori grei imi incetoseaza
MF