Porunca ratacita

De ce nu-mi simt gustul sangelui din inima pe care mi-o musc, de ce nu cad jos de durere? Pentru ca mi-e mila de mine si musc din inima proiectata pe fundalul unei alte realitati, in care carnea nu doare. Si chiar gandind, de ce nu-mi curge adrenalina prin vene strivindu-mi pieptul plans sub irisii mei mariti de spaima? …Si in minciuna poate exista pace! S-a sters o porunca, ea nu mai exista! Mai efemera ca un fum de tigare, vorbe de duh pentru cine are suflet, samanta stearpa pentru cei rataciti. De-as simti ceva mi-as regasi porunca!