Ziarul de maine

Controlul e pământul de sub tine și de după… Acesta e modul de a-mi ține limba în gură; citesc ziarul de mâine, și ce bine că vă văd, căci altfel, cui i-aș mai fi spus de ziua de ieri, demult apusă? Dar, acum e timpul zilei de nicăieri. Alergând premeditat intr-o lume prezentă, trecutul e cel ce ne îngroapă intr-o lume fantastică pe care, doar, (îmi pare rău), moartea ne-o poate transforma în coșmarul super-luminic ce-n a ei orbire ne dă înfățișarea dusă și relaxată de după părăsirea aducerii aminte. Din pământul ce-l zbor aiurea prin gânduri neroade, m-am însămânțat și-n el mă creștinez; mi-e limba împietrită de imagini, mi-e văzul urlat in ochi orbi, mi-e întunericul auzit in șoaptă; sunt știrea din ziarul de mâine. Am fost și voi fi ziarul de mâine. E timpul limbii pământului să-și ceară dreptul, cu tot cu nedrepți; e timpul ziarului de mâine.