Imi cer cu ardoare inapoi tristetea
doar pentru bucuria simpla
ce-i urmeaza
si pentru plinatatea clipelor;
rog cerul sa-mi deschida sufletul
cu aripi de azur,
ca sa mi-l spele cu ploi
Graba de a nu-l prinde bătrânețea
făcu viața lui să nu se mai numeroteze
cu cifrele ce sunt normale.
Capul său vâjâia cum nu-l mai auzise niciodat`;
era şi abătut,ba
Mi-am cladit visele pe-o farama de gand
ce-am colorat-o cu spectrul
curcubeului de dupa o ploaie stelara;
O,ce vise absurde;
le-am pus in poala unei planete
ce semana cu Pamantul,
doar ca
Certat de luna deoarece am indraznit
sa o privesc pe inserat,
putin cu insistenta,
m-am suparat pe-ntreaga existenta
si-mi caut un refugiu mic
unde sa n-aud nopti,
nici zile,
nici macar cum
Intr-o zi ,am chemat copiii sufletului meu
si i-am trimis sa culeaga
ramuri albastre din oglinda
unui vechi lac de munte;
ei au venit curand
si schiopatand cu intristare
pe sub mormanele de
Mi-am indoit credinta,
m-am dezis de existenta
si am lasat in urma
tot ce am cladit cu osteneala;
si pentru ce?
Pentru o clipa de muta disperare,
pentru o-ntoarcere
pe care o credeam
Cu noaptea
mi-ai venit în cale,
Iar ziua-mi
Tremură a jale
Deoarece și ea
Te ține bine minte.
Ce de mai gânduri
Și câte cuvinte
Þi-am dăruit
În repetate rânduri...
Chiar
Ce dat
am fost
pe undeva prin lume
si m-am primit
cu & fara nume
si nu-mi ramane
decat sa ma cunosc
Ce fara rost,
trezit din vis
cand Dumnezeu
a vrut
sa fiu proscris
m-am aruncat in
Motto>
din ION
Imi pierd viata traind...
Dar vai,de ce un geruziu-asa trist7!!
Puteam sa spun simplu,
-Ma pierd inutil ca exist.
Dar cuvantu-mi devine lipsit de
revin din negura uitarii
ce m-a cuprins
flamanda de fiinta-mi
subtire si plapanda
si stau uimit
in fata lumii-tregi
nedumerit
si cu privirea blanda
desi m-am regasit
sunt nou-nascut
si
Durerea imi sfasie palmele
si mi-o alin
cu petale rosii
furate din gradinile cerului;
si crima oribila
de a-mi uita sufletul
ma condamna la visare.
Stirea ca nu mai am timp
aduce nouri
Picioarele-mi sunt frânte
În drumul meu spre casă ce-mi pare
Mult prea lung
Și vechea mea copilărie
Nu o găsesc cum o știam demult
Alcătuind din amintiri și locuri
Un puzzle care nu se dă
Născută-a fost demult
cu mii de ani-lumină,
pe-atunci cu soarele
de azi a fost vecină
şi-avea culoarea pielii
alb-strălucitoare.
De o priveai de pe
Vântul mi-a spus cândva că lumea e departe
De ce-ar putea să scrie cineva-ntr-o carte;
Tot el m-a lămurit că niciodată nu e bine
Să faci un lucru rău,dacă
Mestecenii
Șoptit-mi-au că sufletul
Mi-e gol
De albul lor
Și foșnetul de vânt.
Iar florile
Strigatu-mi-au în gând
Să nu mai calc
Prin vise și poieni
Și să renunț
La a mai bea
ce sanatate mi - as mai da
daca durerea m- ar lasa
sa-mi fac de cap
printre planete
m-as da pe role
prin bufete
si n-as mai sta pe la taifas
ci as da iama
peste nas
vreunui mandru
Iubito,
Eu, în viața mea profundă,
Nu te-am iubit la fel de mult,
Nici o secundă.
În schimbul dragostei ți-am dat
O microundă
Și-n timp ce mi-ai creat
Un fel de cult,
Eu nu eram decât
Un
stau zilnic cu bratele incrucisate
si mana dreapta mi-e tot mai straina;
fenomenele mi se contopesc in minte
si tot ce am emana o repulsie totala;
e cruda Greata,cred,
de uzul ratiunii,
de
Stau
in fata
cu berea
cea mai veche bautura
de pe pamant
doar ca
fermentata
din
hameiul sufletului
tratata
cu
maltul
vointei
si
alcoolizata
cu
sentimente
amare
ce trist
si