Marius Chindris

Imi cer cu ardoare inapoi tristetea doar pentru bucuria simpla ce-i urmeaza si pentru plinatatea clipelor; rog cerul sa-mi deschida sufletul cu aripi de azur, ca sa mi-l spele cu ploi

Graba de a nu-l prinde bătrânețea făcu viața lui să nu se mai numeroteze cu cifrele ce sunt normale. Capul său vâjâia cum nu-l mai auzise niciodat`; era şi abătut,ba pur şi simplu

Mi-am cladit visele pe-o farama de gand ce-am colorat-o cu spectrul curcubeului de dupa o ploaie stelara; O,ce vise absurde; le-am pus in poala unei planete ce semana cu Pamantul, doar ca

Certat de luna deoarece am indraznit sa o privesc pe inserat, putin cu insistenta, m-am suparat pe-ntreaga existenta si-mi caut un refugiu mic unde sa n-aud nopti, nici zile, nici macar cum

Intr-o zi ,am chemat copiii sufletului meu si i-am trimis sa culeaga ramuri albastre din oglinda unui vechi lac de munte; ei au venit curand si schiopatand cu intristare pe sub mormanele de

Mi-am indoit credinta, m-am dezis de existenta si am lasat in urma tot ce am cladit cu osteneala; si pentru ce? Pentru o clipa de muta disperare, pentru o-ntoarcere pe care o credeam

Ce dat am fost pe undeva prin lume si m-am primit cu & fara nume si nu-mi ramane decat sa ma cunosc Ce fara rost, trezit din vis cand Dumnezeu a vrut sa fiu proscris m-am aruncat in

Motto> din ION Imi pierd viata traind... Dar vai,de ce un geruziu-asa trist7!! Puteam sa spun simplu, -Ma pierd inutil ca exist. Dar cuvantu-mi devine lipsit de

revin din negura uitarii ce m-a cuprins flamanda de fiinta-mi subtire si plapanda si stau uimit in fata lumii-tregi nedumerit si cu privirea blanda desi m-am regasit sunt nou-nascut si

Durerea imi sfasie palmele si mi-o alin cu petale rosii furate din gradinile cerului; si crima oribila de a-mi uita sufletul ma condamna la visare. Stirea ca nu mai am timp aduce nouri

Născută-a fost demult cu mii de ani-lumină, pe-atunci cu soarele de azi a fost vecină şi-avea culoarea pielii alb-strălucitoare. De o priveai de pe pământ era cât o scânteie, dar de aproape

Vântul mi-a spus cândva că lumea e departe De ce-ar putea să scrie cineva-ntr-o carte; Tot el m-a lămurit că niciodată nu e bine Să faci un lucru rău,dacă mai ai şi ruşine; Marea,la rândul

ce sanatate mi - as mai da daca durerea m- ar lasa sa-mi fac de cap printre planete m-as da pe role prin bufete si n-as mai sta pe la taifas ci as da iama peste nas vreunui mandru

Iubito, Eu, în viața mea profundă, Nu te-am iubit la fel de mult, Nici o secundă. În schimbul dragostei ți-am dat O microundă Și-n timp ce mi-ai creat Un fel de cult, Eu nu eram decât Un

stau zilnic cu bratele incrucisate si mana dreapta mi-e tot mai straina; fenomenele mi se contopesc in minte si tot ce am emana o repulsie totala; e cruda Greata,cred, de uzul ratiunii, de

Stau in fata cu berea cea mai veche bautura de pe pamant doar ca fermentata din hameiul sufletului tratata cu maltul vointei si alcoolizata cu sentimente amare ce trist si