Poezie

Pseudo-bucolică

1 min lectură·13 august 2011

Mediu

Mestecenii

Șoptit-mi-au că sufletul

Mi-e gol

De albul lor

Și foșnetul de vânt.

Iar florile

Strigatu-mi-au în gând

Să nu mai calc

Prin vise și poieni

Și să renunț

La a mai bea nectar

furînd din hrana zeilor

Și ultimul pahar.

Durerile

Trimisu-mi-au un sol

Pe steagul alb scriind

Că nu sunt chiar bătrân

Și să renunț subit,

Fără tribut,

A le mai fi stăpân.

Până și tu

Mi-ai spus ceva

Ce nici în vis

N-aș fi crezut

Că poți măcar gândi.

Până și eu

Mă încovoi în gând,

Cu chipul strâmb

Și tâmpla sîngerând

Fără speranța

De-a te regăsi.

Ce trist,

Prea trist,

Că nu suntem copii...

002.163

Marius Chindris. “Pseudo-bucolică .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-chindris/poezie/13986925/pseudo-bucolica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.