Poezie
În venele albastre
1 min lectură·
Mediu
Mi-am indoit credinta,
m-am dezis de existenta
si am lasat in urma
tot ce am cladit cu osteneala;
si pentru ce?
Pentru o clipa de muta disperare,
pentru o-ntoarcere
pe care o credeam totala.
O,ce desarta incercare;
Cel Vesnic mi-a trimis
un inger
sa imi atinga cu o pana
marginea vestejitei mele inimi;
Atunci m-am trezit la o alta viata;
atingerea ce mi-a infrant fiinta
s-a scurs in venele
albastre de crispare,
mi-mprospatat si sufletu-mi bicisnic
si mi l-a dat din nou in custodie;
Sa fiu ferice sau sa plang in asteptarea
umilitoarei disperari?
dar stau ,zambind din ochi
si dus pe ganduri luminoase
stiind ca
ingerul,
din grea milostivire,
ma va mai cerceta daca-L voi supara
din nou pe Vesnic;
si-atunci ii voi fura un fulg
ce sa-l pastrez ca dulce amintire...
002.113
0