De când pe urme-ți tainic
Am purces,
Nu m-am ferit de gânduri
Nici o clipă,
Trăiesc numai cu aburul din ceainic
Și rouă scursă dintre ale tale rânduri.
Știu, chinul mi-e
Stau...
trecerea
si crunta devenire
isi fac de cap
prin trupul meu...
scrasnind din dinti
imi ies din fire
injur,
ma cert cu Dumnezeu
imi sun parintii
dar ramane-un rest
in sufletul
O bucurie simpla
se asterne pe tampla mea
argintie si necenzurata
descrancenandu-ma
si daruindu-mi reancrederea
in oameni si-n tot
ce ma inconjoara.
Mi-as sterge fruntea
plina de
Soarele,stresat în sine,
caută să dea în mine
cu o rază grea şi mare...
-Ce ai,soare,
ce te doare?
-Dă-te-n lături,măi băiete,
nu vezi că de
Azi m-am incumetat
sa-ntrec cu gandul zborul unui inger lenes
si mai ca l-am infrant
si as fi fost deplin biruitor
dar gandul meu a obosit de indrazneata incercare;
mi-am dat cuvantul tuturor
Mi-am dat sufletul afara din mine
ca sa zburde liber,
sa-si spele in apele limpezi
din lumile astrale
amintirile-i dureroase.
L-as chema inapoi
dar mi-e groaza
ca voi fi tot eu,
acelasi mare
Clepsidra-şi macină nisipul
Cu perioade rupte parcă
Din viața unui om
Măsoară şi trecerea mea
Îmi devorează devenirea
Dar parcă stau încremenit
Întocmai
Privesc cerul albastru
si pare un petic pe ochii-mi caprui.
Albastrul,nu-i al lui,
e al cuiva,
al ochilor,
al cerului,
al florilor,
al marii
si... ma cufund in visare...
Ochii-mi inchisi
Am dat cu tifla mai-marilor lumii
si L-am luat peste picior pe Dumnezeu.
Pare
o insurectie subiectiva,
hranita din fiinta-mi obosita
de-atatea reguli,legi si conformari.
Imi maresc coatele
sa
Ce timpuri traim
muribunde...
aici inclestati
sau niciunde...
si-ntrecem neantul
amarnic
in rime profunde,
zadarnic;
destine carunte inunda
o lume grabita
si scunda
proptita in grav
de
Mi-am spart chitara
nu de multa vreme
si-acum,
chitara mea se teme
c-o sa ramana
fara-nmormantare...
Ce-oi fi avut cu ea
nu mai stiu bine
caci ea
s-a atasat de mine
si am uitat
ca poate-o
Oare mai stiu
sa fac poezie ... ?
... candva am stiut
scriam
chiar o mie
dar
batranetea mi - a rupt
prin ganduri
dibace
tot ce - am mai stiut
si mai puteam
face
strain
si tarziu
ma
ce genuin am fost
sa cred
ca viata are sensuri nude,
ca drumul care nu m- aude ,
imi stie pasii pe de rost ;
ce desucheat eram
sa cred
ca lumea e un joc deschis
in care-ncape orice
Vad un copil ce rade
neostenit
si-mi descreteste si mie
ridurile sufletului;
E o minune ce m-alunga
din deriva mortii;
mi-e dor sa vina iar
soarele care-a murit candva
si care,cu lumina
Ingandurat
prin vai mergand
cu ura,
am gasit,
bucata de prescura
ce un crestin
din drumu-i abatut
o rataci
dupa vreo Liturghie
si am gandit
ca-i destinata mie;
Oare de ce ?
Sa fac din
Of, bună,
Draga mea singurătate
Ce de mai dor
Mi-era de tine
Și de lună...
Mi-e greu
Ca unei inimi înșelate
Dar că te am alături
Mi-e mai bine
Și-n brațele-ți subțiri
Voi vrea să
Vai, cât de trist,
Mi-e inima un munte
De necazuri și durere
Privind cum ploaia spală
Dintre genele-mi plângânde
Privirea ta.
Nu am mai plâns atât de mult
De când mi-am îngropat,
Acum un
O zana mi-a soptit,timida
Ca-n viata mea ca o firida
Imi va intra lumina fada
A visului trist,de naiada
Ce-mi va asterne peste ganduri
Cu tainice-adieri,in randuri,
O veche si mai grea
În grabă petrecem
prin viață și timp
spre noi îndreptați
mimăm adevăr
și viață
și cale
luăm în răspăr
ca niște străini
recent avortați
Dorim să avem
să strigăm
să gândim
dar ușile-s
Nu ți-am mai scris de mult.
De ce ți-aș scrie?
Cred că, de fapt,
Mereu mi-am scris doar mie.
Mie mi-am spus că mi-este dor
De tine,
Mie mi-am spus că te iubesc,
(Știi
Îmi sunt străin
Și nici nu mă cunosc.
De parcă n-as fi existat
Până acum
Am un parfum de ceară
și venin
Dar cred c-avut-am
Cerul nalt ori
Haosul vecin
Și gândurile-mi știu
Muze
stau trist, gandind...
in noapte,
cu sufletul
scrasnind,
in soapte,
si-mi spun durerea
printre nuferii planganzi...
Oare de ce?
lumina nu omoara UMBRELE
si viata nu omoara MOARTEA
si
M-arunc in genunea vietii
cu ochi intredeschisi
si-ncercanati de soapte
sunt si strain si singur,
imbracat in noapte,
si doru-mi e sa-not
in roua diminetii;
Debil de trist in lume
ma dau
De mi-ai fi-ngăduit
În primăvară să m-ascund
Și printre flori mirânde
Rănile să-mi ling
N-aș mai trăi grăbit
Făcând un joc secund
Penelul ți-ar surprinde
Formele-ți prea blânde.
Și cât de