Renascut verde

Iata renasterea pe care o simt eu in rindurile tale. Sunt fara cuvinte, asa cum e un om atins de un adevar simtit din spusele altuia. Nu pot decit sa-ti multumesc pentru
\"altoind ce-a mai ramas din mine
lastar\"

in verde ne vom regasi peste ani si sper ca timpurile nu vor usca trunchiul ce ne va fi pantec.

cu drag,
Victor

ratacind printre cei vii
în orizonturi ascunse
m\'agat in panza neputintei
uitată abastru printre frunzele pârguite
tesuta-n fir de ganduri
pe treptele deșertului
desir suflete uscate
ascunsă printre fumuri priviri nesigure
penduland intre viata si moarte
rispit la capătul serilor neterminate
incercand sa inteleg adevaruri
purtate pe tărâmuri străine
ostenit de indoiala
la revărsatul zorilor
imi culc obrazul pe trunchi de copac
ca un bătrân îțepenit de timp
pentru o clipa bataile inimii
rătăcite de strigătele nebuniei
au vibrat in timp inelele varstei
comori uitate în labirinturile ploii
in unduiri imi invelesc trupul
năucit de vibrații
altoind ce-a mai ramas din mine
rădăcină
lastar
o frumoasă lume dincolo de stele
soptesc pamantului iubiri de-o radacina
țesută în răsuflarea nopților călătoare
verde umbresc pamantul ars de astrul zilei
cu buzele cu privirea cu tine
si-l insufletesc respirand
zilele stau la pândă dăruindu-ne alte cuvinte

am murit uscat pentru o lume
înfomentat de copilărie
am renascut verde intr-o alta
pagină pe care aștept să mă scrii

E comentariul meu impletit printre versurile tale. Semn că acest poem al tău are reverberații, te-ai schmibat mult in constructia versului incerci să construiești sintagme traind sentimentele altfel, dacă până mai ieri totul era spus pe față acum e o altă lume aici. Probail că și faptul ca ai inceput sa citesti mai mult te ajuta , mergi înainte

Salut si eu lastarul si sper sa creasca puternic sa poposesc intr/o zi langa trunchiul solid al versului sau si sa imi ascult inelele varstei intrupate in simtire verde.

prietenesc,
Livia

interesant, ai probleme de constructie, poemul tau nu \"curge\" dar spune ceva si asta e bine... o forma decenta se dobandeste cu timpul. mi-a placut cum te-ai \"altoit\", m-a incantat ideea, am fost acolo si asta spune multe. ultimele doua versuri sunt de prisos, nu ne da mura-n gura. Sunt ca o concluzie ca si cand noi n-am fi inteles... incearca s-o spui altfel, mai pe la Constanta, adica mai ocolit(pentru mine care stau in Arges).
impresia e pozitiva, mai trec.

Maria, frumoasa trecere printre versurile mele. sper sa mai impletim cateva ganduri intr-un viitor apropiat. ca intotdeauna prezenta ta este o bucurie.

Livia, cat mai mult verde sa gasim in sufletele noastre. pe curand

Costin, multumesc de trecere si am sa tin cont de sfaturi. cat despre final, nu o iau pe la Constanta. mi-e ca ma opresc sub o umbreluta pe plaja si nu mai termin ce-am inceput.:) mai bine ocolesc prin Arges, ca tot am drumuri pe-acolo. :)

Victor

,,desir suflete uscate
penduland intre viata si moarte
incercand sa inteleg adevaruri``

O frumusete de poem am gasit eu aici, am citit la intamplare pentru ca toata poezia de la-nceput la sfarsit este frumoasa si imi lasa un sentiment de curata cautare a rostului tau.
drag - Lory

erata: citit= citat

Lory, ma bucur ca ai inteles cautarea mea.

Cu drag,
Victor

Verde, culoarea vietii-asa o percep eu.
Frumos ce ai scris tu aici, tine-o tot asa.
drag, dana

ma bucur ca ai ales verde. multumesc de trecere.

cu drag,
Victor

de la \"ostenit de indoiala\" incolo, mi se pare foarte reusit poemul tau. Remarcabile
\"pentru o clipa bataile inimii
au vibrat in timp inelele varstei\"
Am admirat fluiditatea versurilor ce sustin tensiunea ideilor.

ma bucur ca pentru o clipa bataile inimii au ratacit printre versurile mele. sper sa te mai opresti in pagina mea. multumesc

cu drag,
Victor