marinescu filip

CE MULTÃ PACE... Ce multă pace mi-ai dat Doamne Și nu știu ce să-ți dau în schimb Greieri roi țârâie-a soamne Se-ngălbenește al meu nimb... Ce multă pace și uitare... Lebădă lacul

LA STRAJA A DOUA... La straja a doua din noapte m-am trezit Închinându-mă la icoane, pe muzică bizantină m-am odihnit Să-mi pui Doamne în inimă pod de aur către tine – isihie Iar dacă somnul

LA IZVORUL LUI EMINESCU... La izvorul lui Eminescu nu-i liniște nici măcar o secundă... Toți vin să se adape: păsărele, oameni, demoni, îngeri cu coama

AMURG Ești istovită... În camera ta sigiliul s-a pus. Atâtea șocuri electrice... Truda întregii zile. Trupul tău zace în pat ca un morman de fiare vechi pregătit să fie topit. In tine se

CÃLCAT CA IARBA... Călcat ca iarba de copite de cal măiastru M-am supus Þie Doamne ca unui cer albastru, Dar și copiilor în jocul lor zglobiu Am în cercat de trebuință sâ le fiu, Și

MUZICÃ BIZANTINÃ Înviat, vertical, viu, aud urcând peste mine îngeri în osanale, fără să se oprească, fără popas, prin mine, împreună cu mine, fără să-ntoarcă capul, ca râuri ce curg

MILA TA Se aud urlete, furtuni, scrâșnete din dinți încă mai sunt Și-mi pare că numai de mila Ta e nevoie pe pământ! Nu știu să fac nimic afară de chemarea numelui Tău Sunt prigonit de

NICI O LACRIMÃ Încerc să mă umilesc, în fața Ta îngenunchez În noapte la cei slabi cu îngeri veghez Ieșit din bârlog iernatic, flămând de Tine ca un urs Din trupul meu uscat de când mă rog

DE CÂND MORMÂNTUL... De când mormântul a rămas gol E atâta lumină revărsată Că nu mai e loc în univers Să-ți ascunzi răutatea. E un efort să rămâi în dragoste Și inimi învârtoșate sunt

TRUP TRANSFIGURAT De la o vreme ai inceput sa-mbătrânești Și gândurile tale galbene stau ca să cadă Glasu-ți serafic foșnește în adieri de povești Undeva în ceruri s-au aprins flăcări în

ORICÂT M-AȘ CÃZNI... Oricât m-aș căzni, știința acestei lumi mi-e cu totul străină. Înțeleg doar bucuria și înțelepciunea din Sfânta Liturghie, Imposibil a o tălmăci, singur în

POETUL Nu e un timp anume pentru inspirație Ca și pescarii așteptăm voia din Cer să umple năvodul Când pomii au o vreme-n care-și dau rodul Poetul n-are toamnă, în cosmos e cea

FRUNZE Frunze-ngălbenite de Har Din pom ce și-a dat roadă Se pregătesc ca să cadă Pe ultimul drum solitar. Așteaptă adierea celuilalt hotar Să le pătrundă în vine Și zumzet de

DÃ-MI PACEA TA Doamne, dă-mi pacea Ta ! Ferește-mă de certuri și nu mă uita, Să răspund cu bune pentru rele Să scap de patimile grele Să rabd în tăcere cât e cu putință Și să am

CUGETARE Sunt clipe mai lungi decât veșnicia Și chinuri mai dulci ca fericirea Sunt nopți mai luminoase decât amiaza Și suspine mai calde ca un surâs Sunt ape mai adânci decât

SINGUR PRINTRE OAMENI Sunt singur printre oameni, ca o pietricică-ntre bolovani Sunt singur de ani și ani... Mă târăsc ca un șarpe neputincios spre Paradis Și cerul mi-e deschis, Nu găsesc