la izvorul lui Eminescu...

LA IZVORUL LUI EMINESCU...

La izvorul lui Eminescu nu-i liniște nici măcar o secundă...

Toți vin să se adape: păsărele, oameni, demoni, îngeri cu coama

rotundă,

Cei indiferenți își spală picioarele în ape,

Cei răi beau și-și uită sticlele pe-aproape,

Din când în când o căprioară șuvoiul sărută,

Bătrâni privesc agale cu fața mută,

Si îndrăgostiți rămân peste noapte privind în a lui undă,

La izvorul lui Eminescu nu-i liniște nici măcar o secundă...