marinescu filip

Cu inimă zdrobită eu te simt cum luneci Prin sânge de martir cobori ancoră și-adulmeci Oase gălbui se vor preface-n catarge Ce vor odihni duhul pescărușului cu chiot ce-n răsărit se

Tot ceea ce mi-ai dat în dar am împărțit, și mie am uitat să-mi mai opresc ceva... nici cărți, nici brațul ce mi l-ai cuprins, nici chiar sufletul, nu le mai am... Când vei veni Harul Tău

Nu mi s-a dat darul cuvantului scris... Ca un deținut în lagăr, aruncat în groapa comună mai mișc încă: un picior, o mână, mai respir, mai scriu un rând... Răbdarea, nerăbdarea

Drumul Împărăției mă doare de nu-L pot străbate, Cel rău îmi tot repetă că am arierate, Către tine, către lume, către Domnul, Că la amiază mă ia cu somnul, Că nu sunt smerit, că

Doamne, din vistieriile Tale cu lumini și cu bucate Dă-mi un dor aprins doar pe jumătate, Reînnoadă-mi sensul meu deplin Ascuns în frunze de pelin, Din suita Ta de stele care sânger Pogoară-mi o

Când vidul nopții și-a arătat bufnițele la fereastră, n-am avut nicio pretenție de la Dumnezeu sa-mi asculte rugile, nici de la greieri să-mi țârâie, nici de la propriul psihic

Iată, de acum am îmbătrânit și n-am reușit să-mi fac un pat din cuvintele rostite... E mai mult un jar în cimitir, pe care calc, cu baston cu tot, ca printre dureroase amintiri... Doar susurul

Mă bucur când plouă! Aceste mii de picături sunt exprimarea slavei din noi ce-nvață să cânte... Sunt copiii noștri nenăscuți ce tropăie la porțile sărutului... Sunt hora nunților de

SUFLETE SCHILOD Suflete schilod, chinuit în ochi întinat, ți se scurg lacrimile-n glod... Cocoșat, privirea ta evită bolta, acoperământul... Iubitor de câștig ai început să faci

SCRISOARE Nu știu ce să-Þi scriu În mine văd freamăt pustiu, Înghesuit în propria-mi covată N-aduc valoare adăugată... Talantul pe care mi L-ai dat Nu s-a-nmulțit, nici nu l-am

VIRTUAL Calculatorul a frânt gândurile tale, le-a rupt din a ta privire Cuvântu-ți s-a făcut limbaj, nu grăire Numai lacrimile ce-au curs nu mi le-ai putut trimite Ele se simt printre

RUGÃ Doamne, mai scoate-mi în cale Un sărac de-al Dumitale Să-l miluiesc cu un ban Cu un cuvânt fără de an... Și mai dă-mi și-o suferință Ca să-mi fie spre credință, Și dragoste cu

BUCURIE Sunt bucuros de picurat de lumânări aprinse De fețe strivite de lacrimi prelinse De ochii mari plini de iubiri și rugăminte De Duhul Tău și mângâierea aducerii aminte. Sunt

MÃRGÃRITARUL Am săpat în inimă cu colții de mistreț Și-am găsit mărgăritarul de mult preț... Din jungla-n care trăiesc Să ies mă pregătesc, Sunt pornit Să vând tot ce-am

SURÂSUL TÃU... Când demonii au ocupat spațiul camerei în care locuiam, Plină de cărți adunate de o viață, Am ieșit năucit afară, pe stradă, în noapte... Și trist cum eram, cu capu-n

SOMN Sfinții se acuză și pentru păcatele din somn, Luptând și noaptea pentru al lor Domn... De la o vreme mi-apar sub priviri Fețe luminoase, păduri pătate de galben, trandafiri, Raze

SE-ADÃPOSTEA ÎN INIMÃ... Se-adăpostea în inimă lumină străină, plăpândă Ce mă trântea la pământ, mă făcea să-ngenunchez Când gând filocalic ne ferea de a oamenilor laudă Mi-era bine

GÂND DESPRE SFÂNTA LITURGHIE Sfânta Liturghie este piscul cel mai înalt spre care tinde vulturul în zborul său spre libertatea Sfintei Treimi. Sfânta Liturghie este o împlinire măreață,

NÃSCÃTOAREI DE DUMNEZEU Preacurată ți-aș oferi în dar un crin umil Și-un strigăt de fericire ca îngerul Gavril Þi-aș împleti cunună de dalbă stea Și te-aș numi ca sfântul din Sarov : «

DRACII DIN JURUL MEU... Dracii din jurul meu sunt liberi și strigă și-n voie mă mușcă Doar seara cănd ajung acasă, citesc psaltirea și-mi fug ca din pușcă Mă fac să gândesc la cei din iad, la