Poezie
SOMN
1 min lectură·
Mediu
SOMN
Sfinții se acuză și pentru păcatele din somn,
Luptând și noaptea pentru al lor Domn...
De la o vreme mi-apar sub priviri
Fețe luminoase, păduri pătate de galben, trandafiri,
Raze mlădioase peste umerii mei
Și capre negre pe culmi și miei...
De la o vreme mă-nfășură o așa visare
Până și ziua-n amiaza mare...
Mă întreb câteodată dacă pământul pe care pășesc
Mi-a îngăduit să-l calc, să-l netezesc,
Dacă cerul mi-a dat voie să-l zbor,
Și aerul să-l respir ca un cocor...
De multe ori observ pe fața ta limpede o crispare când te ating...
Sunt egoist?... și remușcări de la spate mă-mping.
Mi-e somn, mi-e tare somn...
001.538
0