marin badea

vom îngropa morții în păduri fără maluri, în lemnul lor moale, în această hârtie atât de gingașă care ne acoperă pleoapele, în verdele plin de sarea acelor ore în care-ți tot căutai o altă

Dacă o pisică îți taie calea, trebuie să faci trei pași înapoi. Altfel vei avea ghinion toată ziua. Dacă uiți să scuipi, tot de trei ori, peste umăr, vei avea ghinion și toată noaptea. Când te rogi,

În Răzvani, cei ai lui Roșu stau la marginea satului. Un localnic ne dă câteva repere: Vezi că e singura casă fără gard! Apoi ne dă detalii și pe a câta stradă s-o luăm, de la drumul principal, la

singurătatea mea te iubește în singurătatea ei, te iubește știrb, te iubește de parcă-i e sete tot timpul din pereți te iubește, din var, din ceea ce se ascunde în spatele acestei grimase și

Vinu-i bun și face să dispară și bruma de frig, care hălăduiește pe ulița principală. Cu un gât de sifon, sorbit dintr-o înghițitură, îi dă vieții o altă culoare. Mai rumenă, chit că tot satul

Berzele sunt cele care aduc viață. Cucuvelele, în schimb, sunt cele care aduc moartea. Dacă o barză își face cuib la tine pe acoperiș, înseamnă că în casa aia va mai veni un suflet. Dacă, însă, o

Mariana a lui Fanfai e la magazinul din centrul satului. Bea cafea de la dozator și trage dintr-un rest de țigară. De poalele ei se țin doi țânci. Amandoi plini de muci, la nas. Un altul, ceva mai

Sub titlul “Povestea unui copil premiant”, ziarul “Libertatea” publică istorioara unui copil de etnie rromă, din comuna Frumușani, județul Călărași. Alexandru Constantin are 8 ani și-și ducea zilele

cât să-ți inventezi o altă viață, până unde încape mistificarea, ești ăla care despoaie copacii și le lasă umbrele, pe asfalt, să se evapore, fiecare lună nouă spune totdeauna altă

România rurală are propriul ei ciclu biologic. Satele încep să foșnească abia când înfloresc zarzării. Dacă Paștele cade în Aprilie, nu se vor împărți cireșe, ci doar cozonac cu nucă, vin și cocoș

ploile lui octombrie ți-au primenit oasele, sunt date cu var ca o scândură de gard primenit, dar te simți bine, aproape că-ți vine să mori, să te-ntinzi cât umbra unui suflet la marginea unei

nu ne unesc singurătățile, nici umbrele, ci doar vântul, cât tresaltă, oho, și cât urlă de parcă urmează să eclozeze o altă tristețe care se va hrăni cu sângele tău a învâțat să

Când sunt nefericiți, salcâmii fac păduchi. Iar salcâmii se întristează numai atunci când le lipsesc cuiburile de guguștiuc. În fiecare primăvară, salcâmii au de ales: ori fac cuiburi, ori fac

Matul ăsta e un fel de iad. Așa spune mama. E un loc unde-ți pierzi sufletul, copile! Apoi mă trimite să-i zic tatei să vină acasă. Așa-i spui, să vie repede, că s-au terminat toate. Eu nu știu ce

a bătut țărușii, câte unul pentru fiecare punct cardinal, ptiu! și-a scuipat în palme, făcuse o treabă bună, frunzele cântau într-o limbă ciudată, murea vara puțin câte puțin, din glezne și

Singura zi în care suntem sătui cu adevărat e în ajunul Crăciunului. Tata râde și spune că unchiul Vanea, care e soțul Vetuței, e ca neoamenii. Îi zice așa: Ești ceaclauz, calmucule! Unchiul Vanea e

Primarul e foarte deștept. Casa lui se numește chiar așa, primărie. Până să ajungă așa, el a învățat multă carte, la școala de primari care e totuna cu aia de tractoriști. Tata, în schimb, a învățat

Marius Marian Savu e din Roseți și, de câte ori se plictisește, frunzărește ziarele locale și centrale. Citește și el din două-n două litere. Însă a învățat să formeze și numere de telefon, așa că