Mariana Stratulat

Eu știam că primăvara este o Zână bună care aduce valuri de verdeață ce bucură oamenii, copacii, natura... Pune muguri în copaci, flori în pomi și gâze în iarbă. Apoi mângâie florile cu raze

Azi, am făcut o „faptă bună”! Atât de „bună” încât... am primit o palmă de la... Da, doar una. Pe cuvânt! Dar, iată cum a fost! Mai întâi, am văzut mii de stele, la fel de strălucitoare, precum

Vecina mea, Mirandolina, avea o sumedenie de boboci frumoși cu puf gălbui, cărora le plăcea să ciupească firicele plăpânde de iarbă și să facă baie de soare, chiar dacă soarele în această perioadă a

Porți în ochi albastrul mării Și a cerului senin Când treci în liniștea serii Se simte miros de crin. Porți în păr raze de soare Ce-n vis se revarsă lin Viața-i plină de culoare Lângă tine

Te-ai întruchipat, iubite, din pulberea de stele, Te-ai revărsat, minune, la poarta vieţii mele, Te-ai izvodit din cuvinte ninse de tăcere Și ai înfrunzit un bucium în cădere. Poate din somnuri urc

Simplitatea frazării, tonul sincer și mieros Trup în formă de clepsidră, „truc” amenajat frumos! Ea e în întregul ei, mărturie revelatoare Ea e în diverse chipuri și tortură și

Femeia vremurilor de altădată Adora noile mode pe care demimondele le afișau pe bulevarde, Veșmântul alb de mătase fină, ce-i proteja sufletul fără pată. Și, rochia de mătase ce-i cădea-n

grăunțele de nisip se transformă în perle candelabrele stelelor cochetează cu întunericul setea de absolut provoacă avarie de flăcări prin crăpăturile aerului bufințe disperate pun stăpânire

Senzualitatea ei, a fost sporită Intuiția-i spunea să se lase iubită... A apreciat orice lucru, oricât era de mărunt Și-a deschis inima, și s-a bucurat de viață mai mult. Și-a celebrat

I Fragmentele din complexul întunericului, vibrează în rezonanța adâncului, confirmându-și prezența prin vuiete și tunete, prin sunete deșarte, ce se risipesc, în gesturi inutile.

Senzualitatea ei... a fost sporită Intuiția-i spunea să se lase iubită A apreciat orice lucru, oricât era de mărunt Și-a deschis inima, și s-a bucurat de viață mai mult. Și-a celebrat

Azi, când scriu aceste rânduri, trăiesc în paralel amintirile a trei vieți. Este joi, 27 mai 2010, m-am trezit la ora șapte ca de obicei, mi-am făcut cafeaua și mă gândeam că iarăși beau această

Destinul ei profesional s-a înscris, iremediabil, pe o cu totul altă orbită decât cea prognozată pentru ea în copilărie. Înzestrată cu talent muzical deosebit, ca și sora ei mai mare Ioana,

Vai, ce mult mă amăgesc Cei ce zic că mă iubesc De le spun, vezi, o poezie Voi primi o jucărie Am spus una Și, încă una Și-apoi i-am prins cu minciuna Jucărie n-am primit Și ce mult m-am

Am intrat fastuos Prin poarta deschisă a imaginarului Și acolo, tot ce atingea privirea, Se transforma în aur, Și odăița de lemn... Și muntele de piatră... Și cerbul... Mai auriu a

Mi s-a spus că și animale reacționează la sunete și provocări, nu numai ființele umane. Reacțiile lor însă nu sunt identice. De aceea uneori ești pus în dilemă și greu le deosebești.

Nu am înțeles nimic din ficțiunea vieții când m-am raportat la realitate.

I Povestea despre frumoasa Isis muritoarea și stăpâna tronului cerurilor dintre pământeni și zei este un mit înzidit. Ea încă trăiește fără umbră, fără o viață proprie în lumea noastră

Prea mult timp risipit în poezii în care curge frica. Lacrimi. Sânge. Iarnă. Morții cer locul celor vii, iar lumea respiră prin pori de flori albe. Timpul risipit e drumul meu spre moarte sau

Firul de trandafir, fascinat de nălucile viziunilor Și ale revelațiilor sale, Năzuiește spre abilitatea moderată a imaginației, Unde Devine martir! Un nimb nepământesc, Care suferă și