Elegie de toamnă
Toamna își scrie poemele cu frunze căzătoare, reafirmându-și prezența prin absență, în ritmul unei elegii scrise de vânt. Cuvintele se aștern ca roua pe gânduri, iar fiecare frunză căzută
MSMariana StratulatCosmogonie
Noapte de noapte (după miezul nopții) zidesc păduri la ferestre să nu-mi zboare, din vise, amintirea păsărilor înfometate de nemurire. Îmi place să cred că, așteptând un înger, nu visez
MSMariana StratulatCosmogonie
Noapte de noapte (după miezul nopții) zidesc păduri la ferestre să nu-mi zboare, din vise, amintirea păsărilor înfometate de nemurire. Îmi place să cred că, așteptând un înger, nu visez
MSMariana StratulatLumină şi umbre în oglinda vieţii
În colțul tăcut al unei case vechi se odihnește o oglindă, cu rama sa antică, acoperită de praf, păstrând ascunse taine adânci dintr-o altă lume, fragmente de adevăruri misterioase. Pentru unii, e
MSMariana StratulatFemeia, stânca şi valul
În clipa aceasta, mii de femei brodează povestea vieții lor pe țesătura timpului. Fiecare faptă de iubire, fiecare gest de compasiune fiecare lacrimă, zâmbet, speranță și mister divin devin
MSMariana StratulatCopacul vorbitor
Nu știu dacă era stejar sau nuc sau poate un simplu castan copacul pe a cărui scoarță scriam mesaje în copilărie. În tulpina copacului trăiau elfi, spiriduși și gnomii de pe continentele
MSMariana StratulatCirc
Duminică, 4 mai 2023: ziua râsului și a fericirii absente, clowni cu lacrimi false pe măști curgând, clowni în costume roșii cu pete albe, clowni – tumbe și acrobații voit ratate făcând. Deasupra
MSMariana StratulatCromoterapie
Poezia ia mereu alte și alte chipuri, mereu frământând între degetele vameșului cuvintelor, lutul gândului... Apare din abis, din apele subterane ale gândului, din rădăcinile copacilor în
MSMariana StratulatCartea sfântă
Nu-ți așeza inima în raftul cu cărți. S-ar putea să fie găsită și cineva să-și umezească degetele și să-și rătăcească ochii prin pivnițele ei plăpânde. Atârnă la gâtul imaginar al speranței un
MSMariana StratulatCuvintele
Fericiți cei care mai presus de lumină își pun ochii. Fericiți cei care cred că se ascunde Dumnezeu în fiecare cuvânt rostit și că după fiecare tăcerea întoarce capul. Fericiți cei care
MSMariana StratulatPoezia
Am sperat că nu voi mai putea renaște pentru a doua oară din cenușa ființei mutilată de atâta neîncredere, de trădare, durere, iluzii și deziluzii, dar tăcerii din clepsidră i-au crescut aripi și
MSMariana StratulatObsesie
Mama prietenei prietenului meu era cunoscută pentru părul ei roșcat, dar și pentru modul în care adesea recurgea la violență în copilăria acestuia. Acest aspect al relației lor familiale
MSMariana StratulatCuvinte fără furie
Ne vom menține la distanță de vechile complexe, sau vom rătăci iar în labirintul umbrelor, ascunzând sinele sub vălul propriei tăceri, fără să mai aflăm vreodată lumina care ne-ar elibera? Ne
MSMariana StratulatUmbra eroului
„Pe aici… pe aici… În ghetouri…” Încă răsună ecoul strigătului celor care și-au înfipt lăncile în lespedea sufletului, într-un dans de foc și cenușă. Lacrimile ruginesc armurile, iar ochii
MSMariana StratulatIn cea mai cumplită negură
Mi-am scris durerea cu lacrimi pe cer. Cerul a început să verse lacrimi pe pământ. Pământul le-a înghițit pe toate așa cum a înghițit și trupul tău În zorile unei dimineți. Lacrimile mele ale
MSMariana StratulatPredicție
Clipele de furie, nelimitate în tumult, Reprezintă furtuni în suflete. Travaliul lor, ca citirea presiunii barometrului, Indică stări, tensiuni și eliberări în continuu. În acest cadru, astrele
MSMariana StratulatÎngeri
Se spune că acolo, dincolo de timp, timpul este ne-timp, și că sufletele oamenilor se întâlnesc cu îngerii. De aceea îmi imaginez cum mama pentru fiecare aripi albe țese. Oh, cum putrezește-n
MSMariana StratulatFemeia visând
Mi-am împreunat mâinile și am îngenuncheat într-un colț al tăcerii, unde lumina se scurge ca nisipul topit peste neliniștea care mi se încolăcește în inimă. O pasăre a străbătut râul
MSMariana StratulatEminescu-poezii
Prinse-n mreaje de păianjen, în coperte învelite Își plâng soarta lor nebună, sus pe rafturi părăsite Mii de file împodobite, cu șoapte dulci de iubire Dinspre cer, căzând spre sol, prin univers,
MSMariana StratulatParalela gândurilor răsfirate
Mi-ai destrămat țesutul gândurilor triagonale Răsfirate prin zigzagurile stelelor oxidate Ce s-au stins în beznă deplină Ca un abis Departe de vis. Sulițe de foc străpung universul Dispare
MSMariana StratulatPuternica dorință
Ah, dorința, puternica dorință Ca o umbră, ca o ceață deasă Ah, dorința, puternica dorință Trupu-mi copleșește, inima-mi apasă. Din dorința, puternica dorință Am dat naștere la două
MSMariana StratulatVersul
Deseori am sentimentul Că împrumut limbajul nocturn Al zeilor Când împart trecând Printre cuvinte Gloria și pacea și abisul. Lucurile își pierd semnificaţia Când versul este atins de putregai: Vai,
MSMariana StratulatMisterul
Porți în ochi albastrul mării Și a cerului senin Când treci în liniștea serii Se simte miros de crin. Porți în păr raze de soare Ce-n vis se revarsă lin Viața-i plină de culoare Lângă tine
MSMariana StratulatGingaș dor
Te-ai întruchipat, iubite, din pulberea de stele, Te-ai revărsat, minune, la poarta vieţii mele, Te-ai izvodit din cuvinte ninse de tăcere Și ai înfrunzit un bucium în cădere. Poate din somnuri urc
MSMariana StratulatFemeia vremurilor de azi
Simplitatea frazării, tonul sincer și mieros Trup în formă de clepsidră, „truc” amenajat frumos! Ea e în întregul ei, mărturie revelatoare Ea e în diverse chipuri și tortură și
MSMariana StratulatFemeia vremurilor de altădată
Femeia vremurilor de altădată Adora noile mode pe care demimondele le afișau pe bulevarde, Veșmântul alb de mătase fină, ce-i proteja sufletul fără pată. Și, rochia de mătase ce-i cădea-n
MSMariana StratulatÎn lumea din afara lumii
Muntele de lumină ochii tăi înălțând Pleacă pe urmele tale tăcut Scuturându-și la picioarele tale izvoarele. În lumea din afara lumii În foc se transformă oarbele drumuri. În lumea din afara
MSMariana StratulatDomesticirea cuvântului
grăunțele de nisip se transformă în perle candelabrele stelelor cochetează cu întunericul setea de absolut provoacă avarie de flăcări prin crăpăturile aerului bufințe disperate pun stăpânire
MSMariana StratulatAroma Artemisei
Senzualitatea ei... a fost sporită Intuiția-i spunea să se lase iubită A apreciat orice lucru, oricât era de mărunt Și-a deschis inima, și s-a bucurat de viață mai mult. Și-a celebrat
MSMariana StratulatVisul infernal
Mi-am împreunat mâinile și am îngenuncheat într-un colț stingher Și atunci o pasăre a traversat râul dintre pământul înflăcărat și eternul cer. Și în zborul său, dincolo de curcubeie, s-a izbit de
MSMariana StratulatJucarii pe poezii
Vai, ce mult mă amăgesc Cei ce zic că mă iubesc De le spun, vezi, o poezie Voi primi o jucărie Am spus una Și, încă una Și-apoi i-am prins cu minciuna Jucărie n-am primit Și ce mult m-am
MSMariana StratulatCerbul de aur
Am intrat fastuos Prin poarta deschisă a imaginarului Și acolo, tot ce atingea privirea, Se transforma în aur, Și odăița de lemn... Și muntele de piatră... Și cerbul... Mai auriu a
MSMariana StratulatVANTUL DESERTULUI
Ucide-o, zdrobește-o, calc-o în picioare... Pentru că Ea nu mai e ființă, Pentru că Ea a calcat legea sfântă, Pentru că Ea a gustat din fructul interzis! Dă drumul șoimului să zboare Lasă-l...
MSMariana StratulatDilemă
Mi s-a spus că și animale reacționează la sunete și provocări, nu numai ființele umane. Reacțiile lor însă nu sunt identice. De aceea uneori ești pus în dilemă și greu le deosebești.
MSMariana StratulatCOMPATIBILITATE
La intersecţia viselor cu realitatea, Sufletul luptă și se zbuciumă, În marea dualitate a neliniștii și speranței. Prin eforturi hotărâte ale voinței, Buzele se mișcă ușor, Afirmându-și
MSMariana StratulatSemn de întrebare
Nu am înțeles nimic din ficțiunea vieții când m-am raportat la realitate.
MSMariana StratulatPeisaj
Se scurge roua de pe frunze, Stelele se sting pe cer, Albă înc-o zi o să vină Chin prelungind în el, Bietul cuc. L-au însoțit cu o pasăre vicleană, neagră, Departe de fermecata ciocârlie – Şi-acum
MSMariana StratulatFIORUL FIRULUI DE TRANDAFIR
Firul de trandafir, fascinat de nălucile viziunilor Și ale revelațiilor sale, Năzuiește spre abilitatea moderată a imaginației, Unde Devine martir! Un nimb nepământesc, Care suferă și
MSMariana StratulatScânteie și scrum
Frunze ce plutesc în vânt, le privești, dar nu-ți dai seama cum aurul frunzelor căzătoare le cheamă, tăcut, la pământ, rând pe rând, ca amintiri ce se risipesc într-un râu invizibil al
MSMariana Stratulat