Poezie

Cuvinte fără furie

1 min lectură·26 aprilie 2012

Mediu

Ne vom menține la distanță de vechile complexe,

sau vom rătăci iar în labirintul umbrelor,

ascunzând sinele sub vălul propriei tăceri,

fără să mai aflăm vreodată lumina

care ne-ar elibera?

Ne vom goli sufletele de furia pietrificată a cuvintelor,

acele pietre aruncate care zguduie respirația,

ca să lăsăm vântul să intre lin,

să picure lumină printre fisurile inimii?

Această dorință — iluzie sau drum real?

Poate găsim cărarea spre tăcerea care vindecă,

unde cuvintele nu mai rănesc,

ci se transformă în șoapte de aur,

în ecouri care construiesc punți

în locul zidurilor ridicate de furie.

Poate că drumul începe în interiorul fiecăruia,

în privirea care înfruntă umbrele,

în gestul care iartă fără să rostească un nume,

în clipa în care tăcerea devine voce

mai puternică decât orice cuvânt furios.

Și atunci vom învăța să vorbim

în cuvinte fără furie —

care picură lumină,

care reconstruiesc inimile

și fac ca lumea să respire mai ușor.

002.922

Mariana Stratulat. “Cuvinte fără furie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-stratulat/poezie/14006045/cuvinte-fara-furie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.