Aroma Artemisei

1 min lectură·24 iunie 2010

Mediu

Senzualitatea ei... a fost sporită

Intuiția-i spunea să se lase iubită

A apreciat orice lucru, oricât era de mărunt

Și-a deschis inima, și s-a bucurat de viață mai mult.

Și-a celebrat feminitatea pură, între fum și scrum

Dincolo de simplă apariție, de voalul de parfum

Un moment de răsfăț! Imaginație... Serpentine!

Mireasma care i-a unit, nu... mirosea a bine!

Aroma Artemisiei era falsă! Sumbră!

Chipu-i cu strălucire de oglindă, s-a prefăcut în umbră.

Aromă construită în jurul unei deșertăciuni

Într-o lume plină de fiori și minciuni.

P.S. Știu! Floarea de Artemisia este-o splendoare

Dar, eu în versul meu, nu vorbeam de-o floare!

013.081

Mariana Stratulat. “Aroma Artemisei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-stratulat/poezie/13945430/aroma-artemisei

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

frumoasa abordarea temei...realistica...mi-ar place putina simetrie parca...sa vibreze...sa simt ritmul...