AROMA ARTEMISIEI

Senzualitatea ei, a fost sporită Intuiția-i spunea să se lase iubită... A apreciat orice lucru, oricât era de mărunt Și-a deschis inima, și s-a bucurat de viață mai mult. Și-a celebrat feminitatea pură, între fum și scrum Dincolo de simplă apariție, de voalul de parfum Un moment de răsfăț! Imaginație... Serpentine! Mireasma care i-a unit, nu... mirosea a bine! Aroma Artemisiei era falsă! Sumbră! Chipu-i cu strălucire de oglindă, s-a prefăcut în umbră. Aromă construită în jurul unei deșertăciuni Într-o lume plină de flori și minciuni. P.S. Știu! Floarea de Artemisia, este-o splendoare Dar, eu în versul meu, nu vorbeam de-o floare!