Mariana Rogoz Stratulat

Subțiratică, cicoarea a-mbrăcat cu-albastru zarea, dând binețe tuturor, odihnind lângă izvor. Dar deodată se opri, cu uimire, când zări macul roșu, zvelt, înalt, poposit pe plaiul

Departe de voi Departe de voi și totuși aproape cu gândul, cu versul, cu dorul voi fi, cu calde săruturi pe-nchisele pleoape când somnul de noapte vă va odihni. Și-n timpul acela, puțin

Dragoste de ai... Un strop de dragoste de ai ți-e sufletul înmiresmat de dor senin și gând curat, și florile îți râd în rai. Te-nchini la dragoste pios, o mângâi cu credință-n

Mi-s lacrimile poezie, culori de triste amintiri ce-au fost cândva o fantezie în albe nopți de-adânci trăiri. Un verde strop de fericire s-a rătăcit în zori hai-hui sfârșindu-se cu-a lui

Eu câine de aș fi pe stradă m-aș gudura timid la lună, o rază m-ar călca pe coadă iar balta mi-ar fi soră bună. Un om, un trecător milos mergând în grabă către noapte mi-ar dărui un os

Doar în vis.... Ai dansat cu mine-o noapte, strâns la piept tu m-ai ținut, m-ai învăluit cu șoapte și în vise ne-am pierdut. Clipa ține-o veșnicie, aud sunet

Sunt gând Sunt gând de dor și de ispită ce-ți ies în cale, pe-nserat, să te sărut, să-ți fiu iubită, să-ți fiu cuvântul căutat. Sunt clipă risipită-n flori ce-mbătrânesc la mal de

Zâmbesc în durere... și vântu-a văzut! M-aruncă-n pustie, mă-nhață tăcut, mă zgâlțâie-n furie, îmi urlă-n spinare, mă sfârtecă rece cu timpul ce trece și vorba ce moare... ...măreț se

Pe drum de stele m-am oprit privindu-ți rătăcirea prin vis și dor, nestingherit, pentru-a găsi iubirea. Te văd pe cale așteptând un soare să răsară. Încet, te urmărește-n gînd un murmur

Lumina din suflet Lumina-i făcută din raze de lună, din raze de soare ce ne ocrotesc, lumina din suflet ar vrea să apună când neguri de viață ne copleșesc. Lumina pâlpâie spre seară

Te simt venind din întuneric cu flori, cu stele-n cer de vară, mă prinzi în brațe și sfielnic îmi mângâi clipa solitară. Mă-mbii în iarba cu idile, mă lași uitată

Privirile mele te caută, te doresc, buzele mele te sărută, te rostesc.... Þi-am lăsat în gând, culoarea iubirii, albul plăpând al penelor mele pierdute, risipite de tine pe

În noapte se deschide cerul să ne dezvăluie misterul iubirilor pierdute-n zori în ascunziș de reci culori. Și-ncet coboară cu fiori învăluite-n dalbe flori crăiese mândre, minunate: sunt

La braț cu timpul visăm nemurirea, uitând de toate ne pierdem iubirea. Cu vorba și dorul ne-ntrecem, fugim, atrași de-o himeră și... îmbătrânim. La braț cu timpul ne scurgem prin

Un clopot… Un clopot bate dincolo de zare, veacurile mor în noaptea divină, cântări se-nalță pentru fiecare, în suflet îmi tremură o lumină.

Prima culoare În lacrima mea stingheră, de seară, s-a întâmplat ceva tainic și ciudat. Universul imens și-a aruncat năvalnic, pe cântec de vioară, bogăția

Mi-ascult tăcerea în singurătate și mă-nfășor cu liniștea din ea, îmi pierd iubirea pe-nserate iar cerul mă cuprinde într-o stea. Îmi chem uitarea dintr-un viitor pe care îl descopăr în

Luna din poveste Eu sunt luna din poveste ce cobor pe la ferestre să vă las în dar o stea, asta e menirea mea. Să v-ademenesc cu șoapte, să vă fie noaptea, noapte, în poiana din

Suflet singur M-am încurcat în vise și în oameni sperând să fiu lumină pentru semeni sau pentru mine zborul tânăr, nesfârșit spre zări albastre, departe-n infinit! M-am

Îmi ninge noapte pe cuvânt, îmi plouă stele într-un cânt, îmi este chin în dimineață iar lacrima mă strigă-n ceață când rătăcită sunt în dor și-mi caut viața într-un nor. Îmi strig

Un fulg de nea De undeva din depărtare un fulg de nea s-a rătăcit în lumea asta trecătoare în care clipa s-a topit. L-am prins în palmă și stingher s-a cuibărit grăbit să-mi spună că viața