Mariana Pancu

în lumea ta ți se închid ochid ochii, coboară o nouă seară obosită peste tine, crezi că visezi când un sărut îți mângâie pleoapele, nu vrei să le deschizi, ți-e frică de ce ai să descoperi: pe

am pus strălucirea mării sare pe rănile mele am aruncat plase, am prins amintiri rulez o țigară albă de foi ard pe celălalt mal numărându-le amintirea unui zâmbet o îmbrățișare un

Sunt o Ariadnă cu ghemul vieții încurcat rătăcind prin Labirint. Caut pe cineva care să-mi poată aranja visele, cele albastre de-a dreapta, cele roșii de-a stânga liniei iubirii. Poate știe

Þi-au înghețat sentimentele pe gene atunci cand ai privit în jos ceva îți atrăsese atenția nu știu când, nu știu cum, nu stiu ce, nu stiu de ce te-ai albit miraculos mincinos de

M-am născut îmbracată în vise, am avut noroc. Roșii, galbene, albaste, în mine caleidoscop. Unele împletite pe frunte cu aripi de fum, altele culcate la picioare, inele de scrum. Bântui prin

Caut, nu știu ce caut.Caut un cer trecut,ajunul apus.Cat de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată! Caut, nu știu ce caut.Caut aurore ce-au fost țâșnitoare,aprinse fântâni - azi cu ape

în grădina doamnei vântu de la scara b îmi făcusem locul meu secret între două tufe de trandafiri albi de dulceață un fel de cupolă magică prin care urcam la cer ca pe vrejul lui jack îți

cândva, mon coeur, când mă vei fi condamnat deja la uitare, voi redeveni zidul pe care nu-l vrea nicio umbră, îmi voi decupa definitiv din inimă, din suflet, din aerul pe care l-am respirat

Oare cum ar fi fost... Eu să fi fost altfel decât eram, Mediterana să nu fi fost albastră, Flamingo roz să-mi fi bătut geam, Lumina toată să fi fost a noastră ? Oare cum ar fi fost... Tu

e primăvară și sunt oarbă de când ai plecat magnolia a mai murit o dată am încetat să-mi mai socotesc anii după numărul petalelor care au căzut peste amintirea ta, să-ți marchez absența cu

Azi luna-mi e ca strachina cea goală, din care mămăliga au mâncat-o hoții stau și mă mir tâmpit și ca netoții ce-mi mai rămâne de băgat în oală. Degeaba-mi ești tu în bucate sare și eu

va înveliți fiecare cu ce aveți, vă peticiți singurătățile unul celuilalt, ea te așteaptă și visează la tine absentă-n lumea ei, îți desenează conturul peste tot alături de ea la masă, pe

intersecția-mi zâmbește în colțul gurii, în fața mea, brusc, sunt două drumuri, două vieți, două vise, două iubiri, fiecare de altă culoare pe drumul din dreapta. ceea ce e interzis va fi

a uitat să zâmbească, dincolo de l'absolu rouge buzele schițează grimase de clovn care interpretează rolul eternului fericit, doar vântul îi răsfoiește prin vise, aduce cu el mirosul

Am uitat de mult cum arați, ultima oară-nu-mi mai amintesc când și de ce- te-am așezat pe tine, iubire în camera amintirilor roz, mi-ai zâmbit.... peste noapte surâsuri migdalate ți-au atârnat

zi de zi ne-am construit din realitățile noastre o irealitate perfectă care ne cuprindea unul într-altul doar în gran canaria trăiam în cascadă într-o succesiune de frame-uri care ne-au rămas

Numără până la 10. Asta îți șoptește vocea de lângă tine. Privești în tavan încercând să găsești acolo un punct de reper care să-ți arate unde te afli. Întorci cu mare greutate capul spre dreapta.

Ne iubeam cu disperare ca doua linii paralele pierdute mute neștiute... Ne căutam amorțiți nemulțumiți de viață în fiecare dimineață regretul iși bea cafeaua amară cu noi amandoi la

și ai plecat ca o furtună de primăvară răscolind vieți într-o singură zi fără un rămas bun, fără adio, trupul tău și-a primit temnița, am acceptat asta dar inima îmi spune că încă ești deși

e o zi oarecare, a 73-a zi din an, azi toate lucrurile din viața mea încep cu nu: nu m-am trezit alături de tine, n-am băut cafeaua împreună, nu mai am aer, din cel pe care l-am respirat cândva

Am fost chemati de urgență la scoală. D-zeul meu și d-zeul tău îl băteau pe al nostru, îl băteau peste degete cu linia vieții, îl plesneau la fund cu capul în poală! Unul îi dadea cu Talmudul în

Tot ce am dobândit prin luptă din tine, din tot ce am, nimic nu-mi aparține, totul este furat, nimic nu este fără de pată, alb-imaculat iubirea nu ne-a fost vreodată. Imprumutând totul pentru un

Timpul îmi curge printre mâini, cum să-l prind? Dragostea ta mare cum s-o țin? Visul ce ne-acoperă nu are grind, drumul catre tine nu-l mai știu. Mâna mea-i întinsă ca un dar, glasul tău e-n