Poezie

fahrenheit 451

2 min lectură·29 mai 2015

Mediu

în grădina doamnei vântu de la scara b

îmi făcusem locul meu secret

între două tufe de trandafiri albi de dulceață

un fel de cupolă magică

prin care urcam la cer ca pe vrejul lui jack

îți spuneam uite suflete în nori

un elefant se legăna pe o pânză de paianjen

și fiindcă ea nu se rupea

ne așezam amândoi la capătul celălalt

îmbrățișați

cerul îmi vorbea despre uraganele din viața ta

katrina și irene și sandy și dolly

despre cum ne vom măsura iubirile în grade fahrenheit

arzând de fiecare dată definiv

ca lumânările închinate unui suflet drag

mă sărutai pe vârful nasului și

îmi promiteai zâmbind că nu vei iubi niciodată

o fată cu un nume atât de periculos

doar pe mine

pe aleea ghioceilor la scara b e liniste

doamna vântu e o furtună în grădina altor vieți

iubirile s-au dus la culcare

în grădina cu trandafiri albi de dulceață

nimic nu mai amintește că aici a iubit cineva

demult n-am mai privit norii

nici ei nu-mi mai vorbesc așa ca altădată

număr pe degete zilele în care am fost fericită

am ars și am renăscut iar și iar

nu știu cine a scris

în stratul de cenușă care mă acoperă

aici nu mai locuiește nimeni

și tot ce a mai rămas de făcut e

să-mi arunc restul zilelor

în mașina de spălat

programul de spălare rapidă

să uit

002.992

Mariana Pancu. “fahrenheit 451.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-pancu/poezie/14072343/fahrenheit-451

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.