Poezie
Pasăre spin
1 min lectură·
Mediu
Tot ce am dobândit prin luptă din tine,
din tot ce am, nimic nu-mi aparține,
totul este furat, nimic nu este fără de pată,
alb-imaculat iubirea nu ne-a fost vreodată.
Imprumutând totul pentru un timp limitat
mi-am legat visele la ochi și te-am acceptat!
Chiar și dragostea ta mare, mult asteptată,
chiar și ea mi-a fost doar împrumutată.
Imprumutate zâmbetele, mângâierile toate,
inima, ochii, parul, sufletul poate!
Lacrimile-mi rămase neplânse,acum
bulgări de sare, piedică-mi sunt pe drum.
Până și umbra ta, palidă alături de mine,
mi-a împrumutat-o un zid ce nu-mi aparține.
Imprumutat a fost și cântecul acela banal
pe care mi-l fredonai fals și sentimental:
\"Eu tu, si-o umbrela/ noi doi ne plimbam...\"
Imprumută ploaia, împrumutați unul altuia sub umbrelă,
împrumutat era și cerul acela albastru, de acuarelă....
Tot mai tăcut, înghețat, acum amintitea ta ninge,
de dorul tău, un ochi îmi râde, unul plânge!
Ingenunchiată zadarnic, astăzi în vant mă închin
iubirii mele moarte, transformată-n pasăre spin!
023.412
0
Galbene!
E rit sacrificial poezia ta, iar daca o privesc profan, jur ca miroase a Lichtenstein (Roy).
Mi-a placut mult, e o lectie frumoasa de istorie literara, sau cum se poate trece din romantism in postmodernism, din nefericire, postmodernismul nereprezentand luciditatea sentimentului, ci eventual constientizarea ca te apropii de limbile ceasului.
Cu drag
Bogdan Geana
Steaua mea:
*