mariana fulger

Eu tare te-aș mai pune mare logofăt la cetate, că tare bună-i pâinea bună, iar poveștile bune-s, dar și mai bune cu o bucată de pâine și un măr, că tot e toamnă, dacă altceva nu e, iar hoții de fericiri dau târcoale toată dimineața, ziua, seara și noaptea pe lângă metereze. Frumos, Emanuel. Te mai citesc nițel și mă culc. O noapte fericită.

cămașa pe tine mirosind a ploaie - ce frumos atingi tu corzile, uneori, când ești sensibil, poate pentru că te doare, așa cum ne doare pe toți, uitarea, nepăsarea, înadinsul urii. Te citesc cu sufletul mereu și e bine. Grădini răpuse de toamnă se-ngroapă-n cuvinte - da, e toamnă și în suflete, o toamnă tot mai occidentală, adică mai spre apus, amalgamând pe ceruri ocrul și verdele și sufletul apei. N-am făcut un comentariu reușit. Asta nu m-ai învățat. Te citesc, profesore, de fiecare dată în felul meu. O dimineață fericită.

O poezie picur, îngheață, pe oglinda rece-a unui lac. O dimineață fericită.

Aici, nu-ți mai pot da un vot, poezia rămâne o trăire profundă a eului condamnat să devină concret. O dimineață cu soare, pe un cer jumătate pământ.

Mi se pare sau ești, dintr-o dată, mult mai poetic decât te știam? Frumoase formulări de gânduri. Parcă mi-ai privit tot timpul peste umăr și te-ai molipsit de policromul toamnei trecut în vârful peniței virtuale. Pacea fie cu tine și ploile de struguri în pahare de cristal. Mulțumesc, profesore, pentru toate exercițiile de trăire pe care le-ai așternut pe albul zilei pentru mine. Sper să fii la fel de bun și cu alții. O zi fericită.

Cade dureros mâna din trup, de ce nu pe trup, lin...? Poate că știu și alte creatori să se culce în șoaptă cu luna. Ai întrebat inorogii? Inimii de ce nu-i alunecă mâna pe foaie? Pui accente dureroase după fiecare fragment care mai cade, e bine că în final ninge, cu fiecare literă ninge, nu doar cu A. Un anotimp de liniște se-așterne. O zi fericită.

deși unii ar spune că în spirale, aici e diferența. Atâta timp cât nu știm nimic despre alt colț de determinism, aici se mișcă toate într-un iureș dictat, parcă, de tehnica de mișcare inventată până acum. Sper ca meteoriții să fi rămas la tehnica lor rudimentară și să se miște în elipse care să aibă lipse în apropierea Pământului. Ai scris frumos. O zi fericită.

Eu cred că moartea e, nu doliul și durerea fără margini din sufletele oamenilor, ci o pauză rece între două dimineți care ne-au fost date o singură dată. Poezia e o superbă înțelepciune macabră, dar e superbă. O zi fericită.

Îmi place cum stau tablourile cu fața la perete, de fapt, întregul tablou e haotic, deși foarte bine închegat. Ai o imaginație numai bună pentru a ilustra o zi din viața unui om normal într-o zi normală de început normal de secol normal XXI, normal. Normal. Dacă reușești, te rog să-mi cumperi tabloul cu niciun. Vreau să-l agăț în biografie și să-i spun nicio. Rămân datoare. Mulțumesc. O zi fericită.

echinocțiul e mai târziu puțin, azi e doar 21. Păi, da, eu zâmbesc, am și de ce, doar ți-am spus, tu plângi, dar n-ai nici un motiv. Ai scris frumos. O zi fericită.

Dacă nu, va trebui să spui \"oasele\", și n-ar mai fi la fel de frumos. Mereu concis, dar sensibil. O zi fericită.

dar partea cu dracul mă cam lasă fără replică. Ce e viața? Lumina multiplicată de fundul paharului, ca-ntr-o piramidă. Bea și tu. O zi fericită.

O poveste de dragoste se termină atunci când scriitorul și-a pierdut imaginația, în cele mai multe cazuri, scriitorul fiind cititorul. O dragoste adevărată nu se termină niciodată, iar când bărbatul sau soția ajunge să-și lovească ceea ce cu ani în urmă considera jumătatea sa, e timpul să se nască un nou scriitor. Ai scris frumos. Mulțumesc pentru comentariu. O duminică fericită.

Te rog să te întorci plină de culori. Mulțumesc pentru comentariu. Poezia ta e frumoasă oriunde, indiferent cum și cât va fi comentată. O seară fericită.

Frumos. Toți suntem jucători educați, după cum ne-a fost norocul, să vedem realitatea într-un fel sau altul. Realitatea vieții sociale ne este impusă de factorii decizionali ai vieții noastre colective. Cum vedem realitatea fizică fiecare este consecință directă a educației primite, a celei pe care ne-am însușit-o tot restul vieții, a percepției extrasenzoriale, a imaginației și a norocului - forma cunoscută de toți a hazardului. Modul în care acționează materia nu ne face decât să înțelegem, atât cât suntem dispuși, că trecutul este doar o mulțime de secvențte de prezent întipărite în conștiința noastră direct sau relevate nouă prin învățături de ceilalți participanți la spectacolul vieții. Cât de nesfârșită e viața, e discutabil. Nimic din tot ce există nu ne dă speranța că e infinită. Modul în care formele geometrice pot reprezenta realitatea, capabile să răspundă unor legi cunoscute prin intuiție sau prin observare pas cu pas, nu ne spune încă nimic nimic despre nimic. Hazardul ar putea să ecplice multe, dar întâmplarea e mai greu de înțeles decât tot eșafodajul științei. Mult noroc în această muncă migăloasă de a explica viața. O zi fericită.

Cred că tu ești de vină că frunzele devin de aramă, iar amurgul tot mai violet. Iau un taxi până la prima stație și număr plopii fără număr, și frunzele fără destin, măsor distanțele și le înfășor pe inelar. Liniștea toarce, îmi spun că e mâț, iar ea îmi spune că sunt idee, păi, dacă e toamnă, și picură cu must din fiecare strugure, fiecare măr s-a îmbujorat, perele mor de invidie, deci stau așa în prag și urmăresc zborul frunzelor, întrebându-mă: păsările când vor pleca?

Ai o inimă năstrușnică, îmi închipui că roșie, de îndrăgostită, plutește frumos, uneori grea, alteori ușoară, voind să iasă prin toți porii. Zborul frunzei e un dans de fluture. Durerea e un ecou trist al unui sentiment frumos. Zboară frumos mai departe. O zi fericită.

Cu ieșitul acela ca printr-o gaură nu sunt de acord. Trupul e plin de pori, de ce nu-ți alegi unul? De ce nu ieși printr-o tulpină, nu aceea, o tulpină de nufăr, de măr, de idee? Scrii frumos. Alege cuvinte care să nu mai pară vulgare, fii deosebit, așa cum te știu. O zi fericită.

Propun să treci aștrii lângă penultimele două versuri și să desenezi cu ei o poartă și să intri prin ea cu toate iluziile. Cazi frumos în adâncul sărutului, așa cum, probabil, și mama ta a căzut, altfel nu s-ar fi cuibărit într-un colț al tatălui. Felicitări și o seară fericită.

dar, ai dreptate - Adio! Ai scris foarte bine. O zi fericită.