marian vasile
Verificat@marian-vasile
„“Savanții marțieni încă nu pot da o lămurire satisfăcătoare a ceea ce înseamnă frumos și a ceea ce înseamnă adevăr”, Nichita Stănescu”
1. 2. 3-
Pe textul:
„recviem pentru singularitate" de marian vasile
Să-mi fie totuna - indiferent de ce zici. Dar nu pot (cf. "hypocrizia" narcisiacă).
Pe textul:
„recviem pentru singularitate" de marian vasile
Nu știu de ce în s3 în loc de ultimul „de” am citit „și”. Poate pentru o anume accelerare a lecturii (?!)
In rest (mi-)a plăcut cursivitatea acestei scrieri, fără pompoane și alte asemenea.
Cu bine.
PS. Nu (se) înțeleg(e) de ce dacă citezi, mai scrii și italic?!
Pe textul:
„Shhhh..." de Corina Gina Papouis
Pe textul:
„taxonomie" de Vasile Munteanu
s2, după versul liber ("a altuia"), care intărește ideea pe care mi-am propus să o rețin din s1, sfarșește intr-un clișeu mare cat casa (poporului), ăla cu nuferii; altfel e ok ideea cu miliardarii de rahat, sau din rahat.
s3 face toți banii acestei poezii, salvand-o (de la inec). N-ar fi trebuit totuși să intru in acest "vers" mai mult "declarativ" și declamativ, care sună a "moratoriu".
restul e bulibăseală. ce dreacu inseamnă aia: "Hai băieții"... (?!)
Pe textul:
„revoluțiile microbiștilor" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„se lasă noaptea" de Leonard Ancuta
PS "îi scupă" (??!!) - in s3
Pe textul:
„Zebre cu barză și zimbru" de Adrian A. Agheorghesei
Pe textul:
„concert în aer liber" de silviu dachin
Pe textul:
„Toate vin la pachet" de adrian pop
Pe textul:
„www.breathingearth.net" de marian vasile
PS, Balaurului, "ciocanu'" nu-mi aparține, aparține Neamțului, cum spunea careva mai deunezi.
Pe textul:
„dimineață cu claudiu" de marian vasile
Pe textul:
„dimineață cu claudiu" de marian vasile
1. „Diluat” e creierul tău. Ciudată, de asemenea, și pretenția unei anume „amănunțiri” care vine din partea unuia „cu amintiri tot mai puține”.
2. Nu știu ce o rezona „vulgar” la tine când vine vorba de taximetriști. Hm?!
3. Stiu „birtu’ ăla de lângă școală”, nu l-am uitat, e numai „neesențial”.
4. Să nu vb. tu de „sinceritate”, lasă pe alții.
VM,
Nimic de spus. Nu cred în conceptul de „clasică esențializare”. Există numai clasici formulări ceea ce este cu totul altceva si aici nu cred ca e cazu'. E ciudat, și la tine, a vorbi de „sinceritate” (poetică); de altă natură nu mă interesează.
Pe textul:
„dimineață cu claudiu" de marian vasile
Pe textul:
„omul D" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„ansamblu statuar rămas fără nume" de marian vasile
Pe textul:
„De strigăt și atât " de Gabriel Tudorie
Pe textul:
„Câteva valențe hypocritice în opera lui Vasile Munteanu" de marian vasile
-Ce dracu legătură are cu „cine scrie primul consistent”???
-E posibil să fie un „autoportret”, cu atât mai mult poți să ai dreptate cu cât tu vb de „ipocrizia mea”, iar eu de-a ta. Doi ipocriți, la urma urmei, permiteți monșer. Al treilea e numai cu...
-Asta poate să fie o definiție a hypocriziei: „tu cu mine oi fi băut vreodată, eu cu tine, nu; de ce? pentru că n-am observat că așa urât te uitai la mine”.
-„ai omorât inefabilul relației; preferam să scrie oricine, orice despre "noi"; noi să păstrăm inexprimatul și inexprimabilul”, nu cred – dacă ai citi mai bine ai vedea că vb despre tine ca despre un țipar (o, cât de bine sună în ambele sensuri!)
-Mersi pentru lămurirea asupra zeiței, mi-ai fost de mare ajutor.
PS, Rogu-te mai citește odată, calm.
Pe textul:
„Câteva valențe hypocritice în opera lui Vasile Munteanu" de marian vasile
Pe textul:
„Metamorfoza bobinei cu inducție" de adrian pop
Pe textul:
„Câteva valențe hypocritice în opera lui Vasile Munteanu" de marian vasile
