bratele morii de vânt

Aș fi ales mai degrabă ideea "brațele morii de vânt / opintesc ... fiecare dimineață... "

cred că primele 2 versuri, deși pur descriptive, ar fi fost de ajuns. restul pare din alt film - nu neapărat disonant, ci din alt film. și mai e rima ceață-dimineață. și "fiecare" îl văd în plus. tot o părere.

Că tot suntem la păreri cred că “ceață” ar trebui articulat: “ceața”. In felul acesta s-ar evita și rima naivă semnalată de distinsul meu antecomentator și s-ar evita, măcar parțial, impresia că v3, v4, v5 sunt din “alt film”. Fotografie reușită.

personal (subliniez, strict personal), văd acest text astfel:

"opintim în ceață/ brațele unei alte dimineți/ fără tine"

spun și de ce:

- "brațele morii de vânt" nu face decât să repete imaginea; motiv pt care de ce mai este nevoie de imagine? și cu imaginația cum rămâne?
- adevărat: rima aceea, involuntară sau nu, este deranjantă.

despre fotografie:
- contrastul cromatic face toți banii
- "diferența de nivel" completează fericit
dar
- la fel de personal, aș fi riscat să răstorn imaginea; ca și cum ar fi elicea unei ambarcațiuni în care, dacă am avut curajul sau nesăbuința de a urca, lancea lui don quijote ne este cârmă.



de ce mi-am permis să mă gândesc la don quijote; nu pentru că, poate cum ar fi unii tentați să creadă, la altceva nu mă pot gândi când văd o moară de vânt; ci pentru că, pe de o parte, cred că micile inadvertențe dintre text și imagine sunt cauzate de faptul că acest text este scris de o femeie (iar această afirmație nu este câtuși de puțin misogină); pe de altă parte, refuz să cred că "lui" se referă la un bărbat, la un muritor.