Dacă ar exista, Dumnezeu s-ar declara sictirit de poezie

..Oh, Mr Pop, exista atit ego in textul asta incit si Dumnezeu si poezia s-au dus tropaind in directii diametral opuse. Singurul adevar universal valabil este cum ca Hank Chinaski stia sa bea/ scrie mult mai bine decit scrii (sau bei?) tu.

[referitor la 'chestia foarte mare' am sesizat un oarecare 'respect' al autorului pt Hank si ceilalti care isi permit sa scrie despre propria virilitate fara sa inventeze :p].

nostalgia din finalul celei de a doua strofe (unde femeile, paharul de cognac si viata se aflau in alta pagina) se apropie oarecum de ce ar fi putut fi daca ar fi fost sa fie poezie, dar nu! strofa a treia, din fericire pt cititor si ultima, sufera de lipsa de 'mojo' ca si cam tot ce-i sub titlu.


cheers!
C

adrian, mersi mult
ma bucura faptul ca iti place poezia asta
am stiut ca-i reusita pentru ca a venit fara sa o chem si a plecat fara sa-mi dau seama
dar, stii cum este, nimic nu are valoare daca nu gaseste ecou in altcineva
sau prea putine


corina, este riscant sa pretinzi ca stii ce-i poezia, sau ce este dumnezeu
oricum, si sper sa nu te bulverseze asta, oricit de amabil si politicos as fi, nu pot sa iau in serios observatiile cuiva care nu are nimic de spus la textele mele, dar are ceva de obiectat dupa un mic schimb de "amabilitati" sub unul dintre textele sale
comentariul in schimb, in virtuatea dreptului la opinie si gust personale, nu poate decit sa ma bucure
la fel si interesul pentru hank
ori mojo
sper sa putem discuta normal si fara resentimente dupa ce uiti de "afrontul" pe care ti l-am adus

pentru ca n-as putea avea in veci perspectivele astea ale tale:
"ce să caut eu acolo
nici adevăr nici frumusețe-n sens clasic
nici măcar tuburile de neon pe care le iubesc mai mult
decît orice pe care le caut peste
tot de cînd le-am văzut galbene dînd puțină viață parcului
mort cine știe de cînd în brațele ofeliei curva
care-mi aduce uneori liniștea"

cred ca cine te critica o face de la nivelul cuvantului, marunteste, toaca. nu ca n-ar fi de criticat, dar asa percep eu. imi place sa te citesc pentru ca nu ma plictisesti, gasesc mereu ceva extraordinar - cred ca tu ai putea inventa gradul de comparatie la "extraordinar", ca sa nu se supere nimeni. si spun asta pentru ca e acolo chiar si atunci cand e "mic". apropos de apropos. :o)

Onor Dvs, e un text de “cinste”, corijabil (subiectiv), aparte (obiectiv), din care nu rămâi decât cu nostalgia gustului de coniac. Eu nu văd în “am deschis cartea și am închis-o urgent” - mare lucru, nici în “viața era întotdeauna în altă pagină”; în schimb “am cerut iertare mecanicilor zei ai metaforei/
și mecanicului general cel mai potent dintre toți”, da, remarcabil, notabil, citabil (renunță la “-mi”, e deja acolo “-m”, “am”, “mea”).
Cu gravitatea unui mim, M.A

cristina, esti foarte generoasa
orgoliul meu iti multumeste
eu iti spun ca de asta imi era [este] frica sa nu plictisesc, citesc in fiecare zi o multime de texte pe care, pur si simplu, nu pot sa le duc la bun sfirsit [si din vina mea, recunosc]
daca textul asta a reusit sa ajunga la final, purtind in spate citiva cititori care nu au cascat, este tot ce pot spera de la aceasta indeletnicire

martian, ca de obicei observatii pertinente
o sa modific acolo, cum fac de obicei, dupa citeva zile, din motive tehnice
este suficient ca se ramine cu nostalgia, oricare ar fi asta
si daca ceva iti pare demn de retinut, daca iti spune ceva, este suficient
incerc sa nu scriu texte care sa spuna prea multe, ma concentrez pe o singura idee [este un demers dificil asta, placerea te deturneaza, te fura, de cele mai multe ori]

multamescu-va