poezie
as vrea S-ASCULT
cum curge-n vorbe
si-mi apasa,
in suflet bucurie-mi varsa,
sa sterg tristete...
cuvinte dulci
as vrea SA SCRIU,
sa imi aud creionul pe hirtie
cum zgirie sublim in
Tu te întâmpli când pășești pre noi,
Purtând în loc de aripi șoapte arse,
Călcând pe fire de destin întoarse,
Într-o capelă cu strigoi.
Dar tu te-ntâmpli și când taci,
Asurzitor prin ramuri de
mi-e dor de tot
ce-a fost... ce-a fost... ce-a fost...
mi-e dor de tine mamă,
când dezbini
tot ce-am avut ales de noi,
și pentru noi, cinstit de tine...
acum ne despărțim mergând
pe drumuri
combinații de cuvinte
în unghiuri drepte strâmbe voci,
uneori greșeli corecte stau la pândă,
printre rânduri vor să râdă și se uită
cum încurcă și descurcă
rime simple și silabe
și s-apucă să
ne iubim la timpul trecut
dintr-un cuvânt, într-o părere
îți spun că te visez mereu,
iar când te văd, te pierd printre himere,
alerg din ce în ce mai greu
să te visez, să te ating, să te
am obosit să-mi mai ridic
suspinul ființei mele ce-mi cade,
obturându-mi privirea, în visare...
și nu mai vreau nici dragostea
să mă chinuie în fiecare zi,
să mă trezesc cu zâmbetul pe buze
și
N-ai ochi? Te rog, pune-i pe-ai mei,
Să vezi cum te-am descoperit când ai venit,
Iar eu priveam cu neputință marea,
Cum se cutremura în valuri mici,
Ce-mbrățișau nisipul seara...
Nu, nu-i mai
Caută-mi drumul plin de taine,
Caută-mi inima rănită,
Ia-o și ține-o în piept la tine
Să fie fericită!
Caută-mi gândul dus departe,
Caută-mi sufletul pierdut in ceață,
Alungă-mi
Ziua: Ți-am zis că o să mor?
Noaptea: Da, dar nu acum.
Z: Nu, peste un timp.
N: Ce este "un timp"?
Z: Totul și nimic.
N: E mâine?
Z: Nu, e altădată.
N: Nu-l văd!
Z: Nici eu nu-l simt.
N:
umbre se joaca-n departare,
cite un val tulbura marea,
iar intunericul din nou apare
cind soarele apune seara...
lumini se joaca-n miez de noapte
si valurile marii cinta,
cind luna se
cuvintele tale încearcă s-ajungă
la inima mea
și ploaia și vântul pereții îi freacă
și ea devine prea grea...
un cutremur o zguduie crunt, un picur de apă
o lovește cu sete,
o floare o mângâie
De ce nu s-a inventat ledul negru?
Cum ar fi sa apesi pe un buton si el sa se \"aprinda\" facind in jur intuneric?
Idee: sa-l pui in loc de bec(vrei intuneric,...apasa dom\'le pe led)
Pleci de
neghina din bob o scoți cu durere,
mă ridic din iubirea-ți ștearsă
de lacrimi uscate...
uscate de suflul curgerii timpului
și te privesc cum plângi.
piciorul de stâncă îl aud cu plăcere
când
lăuntric, ieftin, dor de noi
se ascunde luna după nori
când ne plimbăm pe dealuri, doi
impiedicând lumina-n noapte...
spre dimineață, tu minune
îmi torni în cană șoapte,
ploi,
eu
Ne ameninți visele mereu,
distrugi tu vieți cu nemurirea ta,
împarți păcate printre oameni
și-aduci tristețea când ne-mpotmolim
în tristul tău final...
Dar eu, te-am dat uitării
și-n vis
alunecăm sigur spre tine
și ținem pumnii încleștați
când la sfârșitul vieții bați
la ușa noastră...
înjunghii sunete perene
scindând lumina-n raze reci,
căldura unicului mort
urmează drumul
pierdut-am șirul întâmplărilor,
când tu ai fost
sau eu m-am dus
să văd lumina stâncii unde
te-am cunoscut...
pe cer...
pierdut-am răsăritul zorilor,
când tu adormi
sau mă trezesc
s-aprind
Inima ta la mine-n piept trăiește
Și-o-mbrățișez cât pot când e rănită,
Nori negri risipesc când crește
Dorința de trecut grăbită...
Inima ta la mine-n piept se zbate
Și-o liniștesc când îi e
Gândurile mi s-au întunecat
până când marea, Marea, s-a unit cu pământul într-o singură culoare ternă,
Iar cerul și-a dat ultimul cuvânt întunericului
Suflându-și norii spre depărtările
El:
Atunci când eu ți-am spus să zbori,
Mi-ai zis să stau o clipă să gândesc.
Erai acolo, printre nori,
Și mă priveai cum te iubesc.
Ea:
Când îmi spuneai, de drag și dor,
Că o să vină clipe
pier spre cer finaluri
netrăite încă
și eterne valuri
nesparte de stânci
strigă în adâncuri,
spre mal se aruncă,
pierd din forța rece
când se-ncruntă;
din a Raiului poruncă
mai departe
Viata-i o ora, si ora-i o viata...
Un minut, o secunda, o simpla suflare
Si totul dispare cu zbucium in ceata
Ca o lacrima trista in mare...
Marea-i o apa, un noian de lacrimi...
Triste, pline
am căzut în întuneric
nu pot visa când nu te văd;
simt cum mă pierd
când mă înconjuri cu durerea ta
și-mi furi căldura trupului...
vrei să-mi auzi cuvântul
căzându-mi înghețat când încerc să
Golit de sentimente
O inimă se stinge,
Bătăile sunt lente,
Din rană curge sânge.
Desprinsă din magie
O viață mai dispare,
Dar amintirea ei e vie
Chiar de se pierde-n zare.
Lumina a
MS