Marian Bamboi

Te uita o clipa in urma Cand pleci inspre plus infinit: La ce bun muncit-ai o viata De nu iei cu tine nimic? La ce bun facut-ai avere De nu vrei nicicui sa o lasi? Sunt altii ce

Imi amintesc si-acum, frumoasa doamna, De noaptea instelata-n care Invartejiti ca frunzele de toamna Vedeam pacatul - inaltare. Imi amintesc si-acum, frumoasa doamna, Parfumul trupurilor

Ma plimb prin parcul desfrunzit Si-mi trec prin minte zeci de ganduri. Revad si banca grea, din scanduri Pe care-ades m-am odihnit. Trec tinerii in sus si-n jos Si se privesc atat de

S-a mai scurs o lacrima pe obrazul inrosit de palma primita de la viata. I-am privit pe cei ce-si bateau joc de sufletul meu spunandu-mi ca ma iubesc. Stiam ca minteau cu

Norii au cantecul lor nesubjugat cand se topesc in cerul ochilor tai si stelele mi se opresc in frunte cand imi torn vorbele in palma. Dar din cuvintele pe care le aleg se poate

Degeaba mai cauti comoara, Degeaba ma cauti in gand, Caci tu ai ucis primavara Si aripi de suflet arzand. Pe camp nu mai zburda nici iezii, E timpul trecut ce s-a dus. Uscat e buchetul de

Am trecut in noul an Asa cum am venit pe lume: Fara prieteni, far-un ban, Fara muzica si glume. Ma uit la televizor Si incet imi vine somnul. Langa mine, biet decor, Tacut sade

In rotunjimi de clipa naluca-i amintirea Si corifei ma-ntreaba de ce zambesc cu jale. Sa le raspund ca totusi mai dainuie iubirea Ar insemna s-arunc cuvintele-n pumnale. Indepartatul turn, cu

Ploua trist, ploua-a pacat Cu-ndepartate tunete astrale. In noapte ceru-i despicat De fulgerele infernale. Miroase-a umed si a ranced, E umezeala-n suflet si in casa. Aud ca-n

De n-as sti ce-nseamna sa fii singur, Sa cersesti un zambet cand te-neci de plans, De n-as sti cum doare amintirea Omului ce-ai fost - epava ce-ai ajuns, De n-as sti cum inima-ti tresalta Cand

Aripa diminetii imi saruta umerii goi si candele-nmiresmate ma cuprind, impreunandu-se in sufletu-mi temator. Vad demoni ce ma-mbie sa-ti tulbur somnul de cristal, dar ar fi o prea

Prin marea ingropata sub un val, Profet in mohorata-mi sihastrie, Te caut in greseli si-n ideal A mea nicicand, al tau pentru vecie. Stapan iti sunt, si sluga, si rapsod, Miros de

Suntem aici de-atatea mii de ani Si singuri ne-am facut mereu dreptate. N-avem nevoie de americani Si nici de rusi, sa ia ce se mai poate. Am fost candva un stat

Sarmani copii, imbatraniti de soarta, Cersind la usa marilor imperii, Plangand in pumni, cu inocenta-si poarta Pustia viata-n chinuri si mizerii. Ne amintim de ei in cate-o seara Si le-aruncam