Maria Vâlcu

Adevărat, postul este cale de întărire! Căci acela care are sufletul puternic va avea și trupul asemenea...

Mulțumesc frumos pentru text! Minunat textul dvs, doar că nu îmi mai aparține ...

Hei...ha!
Nu stiu cum e cu lucratorii din fabricile de chimicale si nu stiu ce antidoturi au, dar stiu ca ortodoxia nu este religia absurdului, spre uimire a unora.
Ei, bine, canoanele prevad ca postul este pentru cei care muncesc ... adica pentru cei trecuti de copilarie si pana la varsta batranetii, caci aceste doua categorii \"marginase\" au dezlegare de la post, in general. De asemenea, cei bolnavi au dezlegare pe care o pot primi de la duhovnic, in functie de suferinta: unii pot sa se abtina doar de la carne, deci pot sa manance lactate, iar altii pot avea dezlegare generala.
In plus, motivul ca depunem efort si de aceea nu putem tine post nu sta in picioare. Eu, sunt un exemplu destul de prost, totusi, afla ca dorm cam 4-6 ore pe noapte, am un copil prescolar si sunt cadru didactic, ba chiar unul fooarte implicat si postul nu este o problema, crede-ma! Ca sa intelegi despre ce vorbesc, astazi am plecat de acasa la prima ora si am sosit acum jumatate de ora. Ba da, este o rpoblema pentru mine, pentru ca am o problema de autocontrol cand vine vorba despre mancare, nu din alt motiv.
In plus, manacarea de post este nu numai foarte satioasa, dar si mai sanatoasa decat ceea ce mancam in mod normal...
Dar stiu alte exemple mult mai bine, stiu preoti despre care putini pot spune vorbe rele si care traiesc din te-miri-ce. Stiu navigatori care tin post. Stiu bucatar care tine post, desi a lucrat zeci de ani in bucatariile unor mari restaurante. Stiu un lucrator in constructii care tine toate posturile. Si este ceea ce stiu eu, in micimea mea, dar Dumnezeu stie ce alte exemple am putea afla.
Asa ca ... postul chiar este o chestiune de vointa si de autocontrol ...
Maria

Multumesc frumos, Cezar. O sa incerc ...
Maria

Draga Maria_Marinela (imi esti deja draga, prin ceeea ce ai scris),
Minunat text, extraordinara traire si impresionante expresii: \"o ceașcă de cancer\", \"viața asta știrbă\".
Sunt convinsa ca Tata-Sorescu si Tata-Bacovia sunt mandri de tine!
Nu pleca urehea la opinii de \"fitnesisti ai versului\" si continua asa cum simti. Nu spun ca nu ar trebui sa asculti sfaturile specialistilor, dimpotriva.
De distrus este tare usor, dar sa vedem cine poate sa construiasca. Nu sunt un \"constructor de text\", dar poti sa recitesti indemnurile unora precum: Mihai Birsan, Alina Manole sau Angela Neche Mamiar...
Un text asa profund, marcat de traire adevarata, nu, de aparente si calcule am citit mai rar in ultima vreme.
As avea, insa, o rugaminte, daca nu te vei supara: incearca sa reintroduci regulile de punctuatie, pe viitor, daca nu ti se pare prea dificil. Vezi tu, daca noi, cei care, cu emfaza sau nu, modelam literele, uitam ca ele au niste buni prieteni, alaturi de care plamandeste frumoasa limba romaneasca, ce pretentii o sa avem de la ceilalti oameni si de la generatiile viitoare? Sa scrie doar initialele, eventual...
Cu drag,
Maria

Va multumesc, Domnule Carneci, pentru aceste poezii care, desi pline de prospetime, nu uita de regulile redactarii in blanda limba romaneasca!
Ritmul ascendent care duce spre inviere si zbor duhovnicesc ma face sa gust Liturghia trairii romanesti.
Cu respect,
Maria

Domnule Samarghitan,
Va multumesc mult pentru raspuns si va asigur ca o sa i-l transmit parintelui, ca si intregii obsti, care se pare ca este cuprinsa de patima versului.

Sper sa nu considerati ca abuzez de bunavointa dumneavoastra, dar una dintre afirmatii scrise (\"astfel de teme majore nu se prea pretează la stilul superficial de azi\") m-a facut sa am indrazneala de a va cere in continuare parerea.
Este vorba despre poezia contemporaa, care exceleaza in lipsa de incadrare in regulile redactarii in limba romana. Mi de intampla adesea a nu pot patrunde mesajul unor texte din aceasta cauza.
Oare sunt eu prea traditionalista si \"depasita\" sau este chiar o problema pe care ar tebui sa o avem in vedere.
In conditiile in care absolventi de studii superioare \"este\" anagramati, iar elevilor le este greu sa scrie un cuvant intreg, fara a folosi simboluri de pe \"mess\", virgula si punctul au devenit o pereche desueta...
Oare nu a ar trebui sa dea exemplu oamenii nostr de cultura?
Oare creatorii de text nu sunt oameni de cultura?

Cu respect,
Alina Valcu

\"Râsu`plânsu`\" lui Nichita se află mereu în sufletul meu, pentru că este starea de jenă a generațiilor.
Felul în care l-ai adus tu în versuri, cum i-ai dat \"dreptul la joc\", îmi amintește din nou de acel du-te-vino propriu liricii tale. De sus, dintre ramurile \"arborelui (...)cer\" sunt sigură că îți zâmbește, în colțul gurii, pregătind o mică replică...
MariA

Poem neterminat sau iubire neterminată? Neconsumată? Neîmpărtășită? Trădată? Visată? Toate laolaltă?
Imaginea \"inseparabilele returnări ale zâmbetului\" doar Michelangelo ar fi putut-o surprinde.
MariA

Dacă ar exista acest cuvânt, \"îngerire\", poemul tău ar fi definiția acestuia.
Atât de puternice sunt imaginile, încât îmi venea să mă feresc de aripi ... să nu le profanez cu atingerea mea.Un joc înaapoi-înainte care te caracterizează, ca o amprentă.
MariA

Ce revoltă te-a cuprins pe tine însuți și ce nebuloasă te-a depărtat de liniștea păcii?
Din nou regăsesc fuga de sine, respingerea cu mâinile întinse a rugăciune. Te scuturi de tine, dar ești același, căci zbaterile tale sunt doar înăuntrul tău, sunt ale tale, le urăști pentru a le iubi mai tare.
Nici bocitoarele Egiptului nu ar fi găsit cuvinte mai opărite, nici în Verona nu s-au auzit vorbe mai mângâietoare...
MariA

Jocul de-a vino-pleacă, aș pleca, da` m-aș întoarce ... Jocul iubirii frământate de trăirile, îndoielile și depărtările vieții...
O imagine plastică a iubirii, așa cum e ea, de fapt.
Cu prietenie,
MariA

Un text care se pastreaza pe linia clasica a dramaturgiei prin incadrare, dar care exalta de roiginalitate. Indicatiile scenice m-au uimit prin alternanta de libertate si constrangere; parea a fi vorba despre teatru interactiv, dar nu a fost asa.
Tehnica prezentarii si a creionarii personajelor este mestesugita, iar parabola tatonata cu umor si, mai ales, ironie, captiveaza.
Cam dura mi s-a parut imaginea fals-crestina, dar este spiritul epocii, deci, ce pot sa spun?
Felicitari!
Maria

Cristian, ma refeream mai putin la termenul \"mucegai\", deoarece mi se pare ca adie un vant de \"psalmi\". Dar este parerea mea, si nu as vrea sa te supar. Era o constatare, o intrebare, nu un repros. Scuza-ma, daca te-a deranjat! Poemul tau chiar mi-a pacut: imagini vizuale, metafore... profunzime!
Maria

Dragă Mircea,

Dacă ai fi fost copilul meu, te-aș fi iubit (filia)! Așa că mă voi limita la a te respecta (agape) pentru profunzimea și sensibilitatea tinereții tale! Continuă să ne umpli sufletele cu praf de puritate....
P.S. Dacă ești creștin-ortodox ar fi bine să nui pierzi din vedere că Iisus astfel se scrie: cu doi \"i\".

Sper să nu te supere intervenția mea...
Textul tău pare mai mult refrenul unui text: sunt convinsă că trăirile tale au fost mai profunde și mai ample decât ai lăsat să se vadă..
Poate ar fi bine să încerci haiku...

Nu s-ar zice ca scrii numai de patru luni... (Mi-am permis sa ma adresez conform \"normelor-nenorme-internet\".)
Cât despre menționarea poeziei, ei bine, se numește \"metatext\", însemnând \"textul care vorbește despre text\"... unii o numesc artă poetică.
Nu spun că ar fi textul de o mare profunzime în acest sens, dar poate fi piatra de a temelia compunerii...
Minunat atunci când reușim să așternem în civnte ceea ce simțim!

Mă bucur că versurile tale sunt profunde, fără a pierde feminitatea. Mie mi se pare amprentă feminia acea tendință de moliciune, \"dulceață\", cum o numește Carmen-Manuela Măcelaru...

Ce joc de cuvinte maiestrit! Cuvinte-culori-impresii... Toate în așa puține rânduri! Puține, dar mare este meșteșugul care le unește!

Interesant... totuși, nu ai făcut cam multă lectură din Arghezi?