Maria Vâlcu

Adevărat, postul este cale de întărire! Căci acela care are sufletul puternic va avea și trupul asemenea...

Mulțumesc frumos pentru text! Minunat textul dvs, doar că nu îmi mai aparține ...

Hei...ha!
Nu stiu cum e cu lucratorii din fabricile de chimicale si nu stiu ce antidoturi au, dar stiu ca ortodoxia nu este religia absurdului, spre uimire a unora.
Ei, bine, canoanele prevad ca postul este pentru cei care muncesc ... adica pentru cei trecuti de copilarie si pana la varsta batranetii, caci aceste doua categorii \"marginase\" au dezlegare de la post, in general. De asemenea, cei bolnavi au dezlegare pe care o pot primi de la duhovnic, in functie de suferinta: unii pot sa se abtina doar de la carne, deci pot sa manance lactate, iar altii pot avea dezlegare generala.
In plus, motivul ca depunem efort si de aceea nu putem tine post nu sta in picioare. Eu, sunt un exemplu destul de prost, totusi, afla ca dorm cam 4-6 ore pe noapte, am un copil prescolar si sunt cadru didactic, ba chiar unul fooarte implicat si postul nu este o problema, crede-ma! Ca sa intelegi despre ce vorbesc, astazi am plecat de acasa la prima ora si am sosit acum jumatate de ora. Ba da, este o rpoblema pentru mine, pentru ca am o problema de autocontrol cand vine vorba despre mancare, nu din alt motiv.
In plus, manacarea de post este nu numai foarte satioasa, dar si mai sanatoasa decat ceea ce mancam in mod normal...
Dar stiu alte exemple mult mai bine, stiu preoti despre care putini pot spune vorbe rele si care traiesc din te-miri-ce. Stiu navigatori care tin post. Stiu bucatar care tine post, desi a lucrat zeci de ani in bucatariile unor mari restaurante. Stiu un lucrator in constructii care tine toate posturile. Si este ceea ce stiu eu, in micimea mea, dar Dumnezeu stie ce alte exemple am putea afla.
Asa ca ... postul chiar este o chestiune de vointa si de autocontrol ...
Maria

Multumesc frumos, Cezar. O sa incerc ...
Maria

Va multumesc, Domnule Carneci, pentru aceste poezii care, desi pline de prospetime, nu uita de regulile redactarii in blanda limba romaneasca!
Ritmul ascendent care duce spre inviere si zbor duhovnicesc ma face sa gust Liturghia trairii romanesti.
Cu respect,
Maria

\"Râsu`plânsu`\" lui Nichita se află mereu în sufletul meu, pentru că este starea de jenă a generațiilor.
Felul în care l-ai adus tu în versuri, cum i-ai dat \"dreptul la joc\", îmi amintește din nou de acel du-te-vino propriu liricii tale. De sus, dintre ramurile \"arborelui (...)cer\" sunt sigură că îți zâmbește, în colțul gurii, pregătind o mică replică...
MariA

Poem neterminat sau iubire neterminată? Neconsumată? Neîmpărtășită? Trădată? Visată? Toate laolaltă?
Imaginea \"inseparabilele returnări ale zâmbetului\" doar Michelangelo ar fi putut-o surprinde.
MariA

Dacă ar exista acest cuvânt, \"îngerire\", poemul tău ar fi definiția acestuia.
Atât de puternice sunt imaginile, încât îmi venea să mă feresc de aripi ... să nu le profanez cu atingerea mea.Un joc înaapoi-înainte care te caracterizează, ca o amprentă.
MariA

Ce revoltă te-a cuprins pe tine însuți și ce nebuloasă te-a depărtat de liniștea păcii?
Din nou regăsesc fuga de sine, respingerea cu mâinile întinse a rugăciune. Te scuturi de tine, dar ești același, căci zbaterile tale sunt doar înăuntrul tău, sunt ale tale, le urăști pentru a le iubi mai tare.
Nici bocitoarele Egiptului nu ar fi găsit cuvinte mai opărite, nici în Verona nu s-au auzit vorbe mai mângâietoare...
MariA

Jocul de-a vino-pleacă, aș pleca, da` m-aș întoarce ... Jocul iubirii frământate de trăirile, îndoielile și depărtările vieții...
O imagine plastică a iubirii, așa cum e ea, de fapt.
Cu prietenie,
MariA

Un text care se pastreaza pe linia clasica a dramaturgiei prin incadrare, dar care exalta de roiginalitate. Indicatiile scenice m-au uimit prin alternanta de libertate si constrangere; parea a fi vorba despre teatru interactiv, dar nu a fost asa.
Tehnica prezentarii si a creionarii personajelor este mestesugita, iar parabola tatonata cu umor si, mai ales, ironie, captiveaza.
Cam dura mi s-a parut imaginea fals-crestina, dar este spiritul epocii, deci, ce pot sa spun?
Felicitari!
Maria

Cristian, ma refeream mai putin la termenul \"mucegai\", deoarece mi se pare ca adie un vant de \"psalmi\". Dar este parerea mea, si nu as vrea sa te supar. Era o constatare, o intrebare, nu un repros. Scuza-ma, daca te-a deranjat! Poemul tau chiar mi-a pacut: imagini vizuale, metafore... profunzime!
Maria

Nu s-ar zice ca scrii numai de patru luni... (Mi-am permis sa ma adresez conform \"normelor-nenorme-internet\".)
Cât despre menționarea poeziei, ei bine, se numește \"metatext\", însemnând \"textul care vorbește despre text\"... unii o numesc artă poetică.
Nu spun că ar fi textul de o mare profunzime în acest sens, dar poate fi piatra de a temelia compunerii...
Minunat atunci când reușim să așternem în civnte ceea ce simțim!

Mă bucur că versurile tale sunt profunde, fără a pierde feminitatea. Mie mi se pare amprentă feminia acea tendință de moliciune, \"dulceață\", cum o numește Carmen-Manuela Măcelaru...

Interesant... totuși, nu ai făcut cam multă lectură din Arghezi?

Intersante suprapuneri de planuri și meșteșugite cuvinte, dar nu e \"axa timpului\" nu e cam zdruncinată puțin?

Trăiri de o viață într-un pumn de cuvinte! Mulțumesc pentru așa un minunat rezumat artistic al vieții!

Amestec de imagini, mituri, trăiri... toate laolaltă... dar fiecare în sine. Păcat că îmi rănjește metempsihoza...