Poezie
lunga călătorie
1 min lectură·
Mediu
De multă vreme car în spate un mort
pe care pămîntul nu vrea să-l primească.
Încet-încet devin una cu el, nu-i mai simt povara.
Parcă, la rîndu-mi, aș fi purtat pe umeri de altcineva.
Și tot așa. Formăm împreună un șir de trepte
spre nicăieri. Omul
e jucăria preferată a morții, îmi spui. Se răzbună
pe ea ori de cîte ori pierde lupta cu îngerii.
O îngroapă, o dezgroapă continuu, se teme
de sufletul ei. Eu tac. Ascult. Întind moneda:
cu o față plătesc trecerea, cu cealaltă drumul înapoi.
Căci nu mi-e dat să am odihnă pînă cînd
la capătul scării nu va clipi, îngăduitor,
ochiul lui Dumnezeu.
012.636
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “lunga călătorie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/1767702/lunga-calatorieComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MVMVMaria Vâlcu✓Amestec de imagini, mituri, trăiri... toate laolaltă... dar fiecare în sine. Păcat că îmi rănjește metempsihoza...
0