Poezie
bă bogdanule
1 min lectură·
Mediu
bă bogdanule nu mai încapi în pielea ta rozalie
de-o vrei și pe a mea?
expansionistule!
în mine lași fără jenă întunecările tale sleioase
nervii de moment cârdul cocorilor amețiți
bă bogdanule te crezi buricul pământului meu să accept
nebuniile-ți la mine în burtă?
îngânatule&rășinosule&înfocatule
așa ... lasă-mă neterminată grăbitule
după ce te sfârșești ca o ploaie de vară
nțț... acum gata zâmbești cu seninătate
calm ca cerul augustului
fir’ai tu să fii însoritule
ho nesătulule! mă crezi nesfârșită?
nu vezi ce ape am parcă aș fi dunărea
care se varsă într-o mare înghesuită de nave
pălmuitule
zvăpăiatule
răsfiratule
hai bogdanule minte-mă că-s cea mai
the best și cool fată din lume
aparatul tău digestiv ticul de care nu te poți lăsa
tatuajul pe care-l porți cu mândrie pe umărul tău stâng
mușcatule
gata puiule cu lecțiile de zbor printre galaxii
mai trebuie să gătească cineva și-n casa asta
hai, despoaie-te de piele –năpârlitule -
nebărbieritule în suflet
te du la chiuvetă și rade-ți ridurile de sub stern
până te faci neted la inimă
și apoi vino la mâncare nehalitule
îngrijitule
nedormitule
iubitule
013355
0
Din nou regăsesc fuga de sine, respingerea cu mâinile întinse a rugăciune. Te scuturi de tine, dar ești același, căci zbaterile tale sunt doar înăuntrul tău, sunt ale tale, le urăști pentru a le iubi mai tare.
Nici bocitoarele Egiptului nu ar fi găsit cuvinte mai opărite, nici în Verona nu s-au auzit vorbe mai mângâietoare...
MariA