MPMaria Prochipiuc
Verificat@maria-prochipiuc
Iasi
mariacyt@yahoo.com
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Toate într-un singur loc…rerealizând o imagine deosebită chiar dacă nu se desoperă o frumuseșe, ci o încercare de supravețuire, umbrele se întorc mereu acolo unde sunt așteptate, iar noaptea de cele mai multe ori este mult prea luminoasă pentru ca umbra să-și mai poată răsfrânge chipul peste lucruri.
Chipul lui Dumnezeu este în noi înainte de a fi născut, doar asemănarea e un liber arbitru , totul depinde de noi dacă dorim să ne asemănăm cu El… si da, credeți-mă
moartea s-ar întoarce din drum...
Chipul lui Dumnezeu este în noi înainte de a fi născut, doar asemănarea e un liber arbitru , totul depinde de noi dacă dorim să ne asemănăm cu El… si da, credeți-mă
moartea s-ar întoarce din drum...
Pe textul:
„Clișeu alb-negru" de Teodor Dume
0 suflu
ContextNu știu dacă e prima dată când te citesc sau au mai fost și alte dăți, dar e unul dintre multele poeme citit aici care mi-au reținut atenția, urletul e starea de răzbunare a neputinței din noi, când nu reușim să pătrundem în interiorul nostru și să ne regăsim,găsim soluția în urlet dar fără zgomot, estompat. Dacă echilibrul interior nu mai există, poți să te arunci în neant:
am vrut să te las în urmă să nu mai fiu
pur și simplu
să nu mai fiu.
Puncte forte:
- și plânge împotriva tăcerii
din care tu ai făcut altar.
- m-am gândit să ne lăsăm în trupurile noastre
- tu mă scoți dintre forme
și mă păstrezi ca pe un talisman roditor.
Nu-mi place acel gâtuiesc, aș căuta altceva( e doar o părere)
am vrut să te las în urmă să nu mai fiu
pur și simplu
să nu mai fiu.
Puncte forte:
- și plânge împotriva tăcerii
din care tu ai făcut altar.
- m-am gândit să ne lăsăm în trupurile noastre
- tu mă scoți dintre forme
și mă păstrezi ca pe un talisman roditor.
Nu-mi place acel gâtuiesc, aș căuta altceva( e doar o părere)
Pe textul:
„pescăruș care țipă" de ioana negoescu
0 suflu
ContextM-am oprit doar la varianta doi și nu vreau să aleg între prima sau a doua. Am să încep cu ceea ce parcă mă deranjează doar un pic : repetarea sunt bărbatul care…eu aș fi pus doar în prima strofă și aș fi încehiat cu ultima, dar nu e rău, poate aici la tine e un fel de-a te face pe tine în primul rând să crezi că tu ești bărbatul acela care… e un fel de declarație dar sub altă formă a prețuirii persoanei pentru care ai scris. Iubirea e uneori atât de sinceră încât nu trebuie cuvinte întortocheate, simplitatea definește sinceritatea. E doar părerea mea, nu am citit celelalate comentarii, nu am nici o influență e numai ceea ce am simtit eu la citirea poemului.
Pe textul:
„nu trebuie să mă iubești" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextDragoș – nu contează locul unde e așezat acest poem, important că uite tu ai ajuns la el fără să fie pe prima pagină, locurile sunt ocupate... mă bucură interpretarea cu brazele pământului, un cer nou și un pământ nou. Uneori îmi este dor să citesc din părintele Stăniloae atâta înțelepciune nu poți găsi decât foarte aproape – în sfințenia omului de lângă tine. Mi-ar place să-mi analizezi câteva texte la nivel de cuvânt. Mulțumesc!
Pe textul:
„Toate ar putea să mai fie" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextDragos - (sper să nu te supere adresarea) Popasul tău întru poemul meu îmi aduce o mare bucurie în primul rând pentru interpretarea simbolistică a împărăâiei cerurilor cu curăția copiilor. Surprinzătoare compararea cu stilul scriitorului Mihail Crama acest lucru mă determina să-l citesc numaidecât.
Pe textul:
„Intre un ieri și-un azi suntem noi" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextAlex – acest poem s-a născut undeva în miez de noapte și a pornit de la un motto pus la avatarul de messenger. Gândeam să s-a întâmplat ceva, fiindcă cuvintele nu-mi mai vorbeau, nu mi se mai destăinuiau, și am pus acel motto, ca un fel de refugiu, ca apoi să curgă acest mic poem ca o lacrimă pe obrazul unui copil în dorul după mamă. Tu ai pătruns în mijlocul poemului și chiar nu mai vreau să spun nimic, fiindcă mi se pare că ceea ce ai scris tu definește întru totul starea. Mulțumesc!
Pe textul:
„Intre un ieri și-un azi suntem noi" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextOglinzile s-au spart dacă nu în mii de cioburi, în suflete e sigur, orice tentativă de sentiment rămâne agățată de un fir invizibil adunat ghem sub piciorul soclului. Nimeni și nimic nu mai poate face nici un gest, doar cel mai simplu ar fi, cel al scrierii, chiar o scriere greu de înțeles… a fost demult foarte demult un treisprezece ianuarie douămiipatru, apoi au urmat alții și uite așa timpul s-a scurs până undeva spre un noiembrie trist și mult prea mohorât.
A fost poate … un timp când amintirele s-ar fi derulat de la …
Dragii mei! Vasile Mihai
[14.Jan.05 13:50]
M-ati coplesit de-a dreptul! Va multumesc pentru ca existati si sunteti langa mine cu urarile, gandurile, sufletul si lumina!! …și am fi ajuns aici, a trecut timpul, și umblând prin amintiri reciteam acest text și altele și m-am gândit să las totuși un semn, fiindcă măcar stelele vor încerca să se stingă una câte una de vor ajunge aceste cuvinte la cel ce a scris aici….și cam astea ar fi fost și pot să fie cuvintele ce le las aici , drept mărturie că am existat cu adevărat: Mi-as dori ca, in acelasi timp, si sa nu ma uiti, si sa iti raman. :) Ce spui? :)
Pe textul:
„Am un anișor..." de Vasile Mihai
0 suflu
Context Indiferent unde am fi sau poate unde suntem dorim să fim aleși, aleși de un gând , aleși de o metaforă, dar de cele mai multe ori ar trebui să dorim să fim aleși de Tatăl. Am vrut să schimb puțin semnificația textului să-i dau o notă de optimism, să-i conturez o pivire spre cer acolo unde domane-domane stă în platul lui de cleștar și ne așteptă pe toți să facem doar un semn.
Fantezia gândirii poetice conturează un fapt real, un fapt real adus sau cel mai bine spus dus spre lumea poveștilor: au colorat-o pe crăiasa zăpezii i-au / conturat șuvițele gerdei ochii lui kai / au modelat roboței și păpuși din plastilină
Fantezia gândirii poetice conturează un fapt real, un fapt real adus sau cel mai bine spus dus spre lumea poveștilor: au colorat-o pe crăiasa zăpezii i-au / conturat șuvițele gerdei ochii lui kai / au modelat roboței și păpuși din plastilină
Pe textul:
„în căsuța cu povești" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextÎn fiecare poezie putem găsi aceleași cuvinte sau cuvinte asemănătoare, îmbinări și ritmuri asemănătoare, important este faptul că imaginile sunt altele, de fapt imaginele susțin prin ele însele: părul despletit ochii adânciți / mâinile slabe și degetele lungi / purta cămașa albă cu dantelă cusută / în ajunul paștelui în care a plecat...Imaginile dau forma unei anumite tonalități de sentiment: unii spun că sufletul nu pleacă / de aici până când lucrurile / nu sunt rânduite și că / se reîntoarce dacă / nu duce cu el / bănuțul de argint / busuiocul și / câteva lacrimi
În acest poem există o căldură în interiorul cuvintelor, o ardere ce e transpusă lin sub formă de confesiune: m-am trezit / cu ochii umezi / am privit dincolo geamul / ea dispăruse în întunericul rece și greu
În acest poem există o căldură în interiorul cuvintelor, o ardere ce e transpusă lin sub formă de confesiune: m-am trezit / cu ochii umezi / am privit dincolo geamul / ea dispăruse în întunericul rece și greu
Pe textul:
„doar atât cât durează un vis" de Teodor Dume
0 suflu
ContextEugen, ce ai zice oare de un : http://www.youtube.com/watch?v=fd3a189vcVc&feature=related, e posibil să fie mult mai nimerit cu starea de suflet a poemului, asta am ales eu, dar sunt și alte variante, important e să intri în lumea poemului și să reușești acea împlinire chiar dincolo de anotimpuri. Mulțumesc de popas și nu uita că fiecare dintre noi suntem răspunzători a timpului pierdut, să nu lăsăm ca timpul să treacă pe lângă noi, ci noi să ne petrecem în el.
Marilena, e o mare minune să te reîntâlnesc aici la un poem ce-mi aparține, îmi aduci aminte de începuturi, îmi aduci aminte cu cât nesaț îți citeam versurile ce mă fascinau de fiecare dată și-mi doream să pot scrie și el la fel.
Adevărată credință e în fiecare din noi, totul depinde cât dorim să îi udăm rădăcinele și să rodească. Cerul e poate înălțarea noastră nu numai trupească, ci mai ales spirituală, gestul de a privi cerul e poate convertirea noastră spre cele înalte. Mulțumesc suflete pentru cuvintele ce subliniază tonalități ale versului meu.
Pe textul:
„Toate ar putea să mai fie" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextInteresanta aceasta pagina de jurnal, vreau să cred că nu personală, ci poate o pagină de jurnal nu cea de la ora cinci, nici cea de la ora nouăsprezece, ci o pagină de jurnal a societății în care ne desfășurăm activitățile zilnice. Poate a trăi într-un sat uitat de lume e cea mai mare fericire. Nimic nu mai este la locul lui, totul este degradat, chiar și ființa umană a ajuns să fie de nerecunoscut. Citind această pagină de jurnal m-am răzvrătit, doar în interiorul meu, fiindcă oricum nu am nici o putere să fac nimic, aducându-mi aminte de un bun prieten care pentru niște greseli in acte- faptă numită- evaziune fiscală ( desigur o firma mica nefurând banii nimănui, nici măcar ai statului DE DREPT) a fost condamnat la 10 ani pușcărie mai ceva ca un criminal. Nu se mai poate comenta nimic desigur. Faptul adus aici e poate doar starea noastră de răzvrătire dacă nu o putem face altfel măcar prin scris.
Pe textul:
„Viața, un ceardaș cu interlopi..." de nicu brezoianu
0 suflu
ContextPoema ca o broască rîioasă- dacă considerăm că poezia este sfera imaginației, a irealului, am convingerea că poemul acesta e un fel de răzvrătire a lutului din cuvinte, cu toate că acest lut poate fi modelat dându-i expresie poetică.
Pe textul:
„Poema ca o broască rîioasă" de rechesan gheorghe
0 suflu
ContextUn frumos poem de dragoste, totul este calculat de la începutul poemului până la sfârșit e un fel de crescendo culminând cu ieșirea din lume… și lumea dispare o vreme
mistuită de un soare
cu mii de tentacule...
Melancolia momentul este ascunsă printre cuvinte, ieșind pe alocuri spontan, doar pentru a incita la parcurgerea textului: degetele ei îmbăiate în mierea salcîmului
sunt ramuri de catifea
din care s-or împleti șoaptele,
Versurile sunt pline de viață, palpită de viață, pasiunea este conturată prin descrierea lină și plină de căldură a ,,iuibitei,, ea vine în caleașca unei adieri
cum ploaia cea caldă a verii,
pe vîrfuri,
Starea de voluptate e ca un fel de desprindere, de fapt e înălțarea poeziei spre ceruri: între coapsele ei
mă cuprind anafoarele unei mări în balans
mistuită de un soare
cu mii de tentacule...
Melancolia momentul este ascunsă printre cuvinte, ieșind pe alocuri spontan, doar pentru a incita la parcurgerea textului: degetele ei îmbăiate în mierea salcîmului
sunt ramuri de catifea
din care s-or împleti șoaptele,
Versurile sunt pline de viață, palpită de viață, pasiunea este conturată prin descrierea lină și plină de căldură a ,,iuibitei,, ea vine în caleașca unei adieri
cum ploaia cea caldă a verii,
pe vîrfuri,
Starea de voluptate e ca un fel de desprindere, de fapt e înălțarea poeziei spre ceruri: între coapsele ei
mă cuprind anafoarele unei mări în balans
Pe textul:
„Noapte de iubire cu o mie de coame" de Sorin Rosca (Rosentzveig)
0 suflu
Contextîn dimineața aceasta vișinata are gust de biserică, oamenii sunt altfel de cum ne apar în drumul spre realități, interiorul acesta esate construit cu lux de amănunte, dar ce este interesant ( poate numai pentru mine) e faptul că nu poți renunța să nu mergi până la sfârșit, vrei să vezi până unde poate duce imaginația, dar și intuiția.. Poezia apare mereu în urma unei stări, a unui entuziasm, a unei furii și chiar în urma unei nebunii.
Rolul redării acestor stări sunt parcă direcționate în exclusivitate poeților, lor le este rezervat privilegiul inspirației. Desigur că inspirația există în orice ființă, dar nu toate ființele își iau responsabilitatea să o facă cunoscută. Am citit cu plăcere poemul.
Rolul redării acestor stări sunt parcă direcționate în exclusivitate poeților, lor le este rezervat privilegiul inspirației. Desigur că inspirația există în orice ființă, dar nu toate ființele își iau responsabilitatea să o facă cunoscută. Am citit cu plăcere poemul.
Pe textul:
„aspiratorul cu stomacul plin" de Paul Gorban
0 suflu
Context Un poem deosebit, și îmi place să cred că tot ce e scris aici e asemănat cu viața blalmucului din Urlați, că mai tot timpul apar bla, bla-uri peste tot, iar viața socială e un fel de bla-bla-muc! Un poem deosebit, o critică aspră adusă societății, am putea spune că are un umor negru, dar negru de tot. De cele mai multe ori expresia poetică domolește și transfigurează sentimentul realității: stai să vezi să-ți numere zilele
să te declare mort și să te fure de viu
nu doar vecinul dar și fratele după mamă
Poemul nu poate fi considerat particular, ci poate fi însușit de oricine, e un fel de anxietate a bucuriei și a suferinței, dar cum poezia leagă particularul de universal, primește în ea, depășindu-le deopotrivă, durerea și plăcerea, înălțând mai presus starea de spirit.
Poemul acesta devine un fapt prin lupta lăuntrică a spiritului, în versurile de față; lupta cu realitățile, unde mai vibrează pe alocuri câte o emoție.
să te declare mort și să te fure de viu
nu doar vecinul dar și fratele după mamă
Poemul nu poate fi considerat particular, ci poate fi însușit de oricine, e un fel de anxietate a bucuriei și a suferinței, dar cum poezia leagă particularul de universal, primește în ea, depășindu-le deopotrivă, durerea și plăcerea, înălțând mai presus starea de spirit.
Poemul acesta devine un fapt prin lupta lăuntrică a spiritului, în versurile de față; lupta cu realitățile, unde mai vibrează pe alocuri câte o emoție.
Pe textul:
„ fratele dihor mîngîiat tot mai repede" de George Asztalos
0 suflu
Context Un poem ce după mine ar fi putut căpata la un moment ceva care să-l scoată din starea de monotonie. Acum să nu mi-o iei în nume de rău, am început cu ceea ce aș fi așteptat de la poem, libertatea discursului poetic îți aparține. Priveliștea e una comună, dar poate pentru tine a avut o anumită semnificație și poate cel mai important lucru e trezirea la realitate: atunci a sunat telefonul am răspuns
și m-am grăbit spre casă.
Aș fi adus într-un plan poate îndepărtat un cuplu, paralel cu cei doi cîini înciotați lîngă o tufă ornamentală
cum se chinuiau cu limbile scoase
și fața le părea expresivă
și m-am grăbit spre casă.
Aș fi adus într-un plan poate îndepărtat un cuplu, paralel cu cei doi cîini înciotați lîngă o tufă ornamentală
cum se chinuiau cu limbile scoase
și fața le părea expresivă
Pe textul:
„o banală zi de duminică" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextDorian- parcă e mai aproape de sufletul meu, multumesc de popas, acele versuri se pare că sunt esența, le aveam în cap înainte de a scrie, dar nu mi le conturasem, faptul că și tu ai pus accent înseamnă că acolo stă totul până la urmă. Tu știi foarte bine semnificația culorilor așa că...
Monica – Oare ce aș putea înțelege referitor la piticii tăi? Întru amintirea lor să ieie acea strofă, iar eu mulțumesc de popas întru cuvintele mele...e suficient cred.
Monica – Oare ce aș putea înțelege referitor la piticii tăi? Întru amintirea lor să ieie acea strofă, iar eu mulțumesc de popas întru cuvintele mele...e suficient cred.
Pe textul:
„Toate ar putea să mai fie" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextE greu să pătrunzi în lumea celor doi ( alex și ileana), două nume ce poartă în inimile lor o întreagă omenire, ce te duc pe firul a mai multe povești, intrând de fiecare dată în pielea personajului ca apoi să-l părăsească pentru altul. Ileana parer a fi un personaj static, pe când alex cel ce nu apare cu numele leagă și dezleagă, calcă fără milă pământul ce-a rispit iubirea celui ce era împătimit de această iubire a pământului și poate la fiecare popas își spune: nevermore, nevermore! Interesantă construcția și mai ales firul ,,epic,, al poemului.
Pe textul:
„pe coama vântului" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextUn poem cuminte, dar cu semnificații, mă gândeam să iau acest poem ca un fel de declarație de dragoste, chiar dacă noaptea e tristă, chiar dacă lumina stă ascunsă după cuvinte. Acum mă gândeam cui să-i atribui această declarație? Un viitor poet nu poate fi în căutarea de sine, cred că deocamdată ești în căutarea poeziei și această declarație i-aș atribui-o Poeziei. Mă vei contrazice, dar eu voi răspunde că dacă nu exista cineva, nu exista nici poezia. Am remarcat o sintagmă deosebită : iar timpul trece atât de încet / că pot auzi cum îi scârțâie orele
Pe textul:
„farewell" de Daniel Gherasim
0 suflu
ContextUn poem deosebit, prin modul de expunere, de la un capăt la altul într-o continuă alertă, ești ca un făuritor de priveliști : fețele transpirate ale gărdulețului din fața blocului (…)
o lumină vineție își lasă la întâmplare lenjeria
pe podea pe calorifer
peste tot
Disting pe ici pe colo niște frânturi dadaiste ( e doar o părere poate nu am găsit acum exprimarea corectă): o lumină vineție își lasă la întâmplare lenjeria… așteptarea asta îmi roade toate unghiile. Am întlnit în acest poem și o metaforă foarte frumoasă, deosebită, expresivă: o câmpie albă își întinde muțenia la picioarele mele
o lumină vineție își lasă la întâmplare lenjeria
pe podea pe calorifer
peste tot
Disting pe ici pe colo niște frânturi dadaiste ( e doar o părere poate nu am găsit acum exprimarea corectă): o lumină vineție își lasă la întâmplare lenjeria… așteptarea asta îmi roade toate unghiile. Am întlnit în acest poem și o metaforă foarte frumoasă, deosebită, expresivă: o câmpie albă își întinde muțenia la picioarele mele
Pe textul:
„nimeni n-a trecut pe aici" de Daria Darid
0 suflu
Context