Maria Prochipiuc

Adresa corecta este>>>>pannduru@yahoo.fr (fără spațiu) vă urez succes si numai bine! Poate ne întâlnim la Targu Jiu...

Mulțumiri vouă! Un popas pe marginea inimii cuiva poate fi o bucurie oricând, asta mi-am dorit și eu, am un crez: dăruind vei dobândi! Fie ca ceea ce s-a întâmplat în ziua de 4 aprilie să fie pentru încă multă vreme un prilej de bucurie.

Pentru cei ce doresc sa vina la lansare, pot ajunge mai devreme, pentru că, li se oferă posibilitatea vizitării muzelui,înaintea lansării. Începând cu ora 11, domnul Constantin Lămureanu se află la muzeu. Ce pot să vă spun, e că, ar fi bine să nu lipsiti(mai ales cei din Constanta), pentru faptul că voi cei ce veniti îi faceți o mare bucurie autorului, oferindu-i ca dar prezența voastră. Vă mulțumesc în numele lui! Sperăm și nădăjduim că sărbătoarea Bunei Vestiri și lansarea volumului în această zi să fie cu adevărat pentru autor o Bună Vestire!

Important: s/a schimbat esteora lansarii- 13.oo, locatia se afla in Piața Ovidiu

Doru – Sper din tot sufletul să-i pot transmite poetului ceea ce ai spus tu și toți ceilalți ce au făcut popas în pagina aceasta și au lăsat semnul prețuirii în diverse feluri. Nu se stie niciodata cum ne vom aduna în jurul...chiar și a unei mese și ne vom împărtăși cuvinte. Dacă nu aici în viața aceasta pământească, sigur dincolo se vor întâlni toți cei ce au prețuit Cuvântul. Eu îl voi aștepta și la Iași pe poet cu darul unei seri culturale dedicate poziei și nu numai!

Dana- mulțumesc că ai făcut posibil ca acest anunț să fie mai multe zile în atenția celor care intră pe agonia, dar mai ales pentru cei care nu l-au văzut când era în cele 50 de texte de pe pagina principală. E un eveniment important al comunității poezie.ro. Ar fi poate interesant să fie o rubrică specială pentru lansarile de carte și să ocupe un loc important pe site.

Liviule- poate ne dăm întălnire sub oblăduirea lui Ovidiu. Am uitat eu sau tu, dar cred că ai primul volum, parcă așa îmi aduc aminte că ți-aș fi dat când ai fost la Iași, dar poate să-mi joace și mie mintea feste.

Veniți acolo nu vom fi singuri va fi și Ovidiu!

Mulțumim vouă că ați lăsat semn, e o bucurie pentru cel ce nu poate vedea, dar, simte, că are alături de el pe unii dintre noi, fiindcă am petrecut mult timp împreună, virtual și tot e important, deja ne știm după ceea ce am scris și vom mai scrie. Am făcut o completare referitor la Postfață, iar din partea domnului Lămuranu și aceste cuvinte: Te rog spune celor ce posteaza pe site că și coperta și interiorul sunt tehnoredactarea autorului, la fel ca la volumele anterioare. Eu nu fac nici un fel de corecturi poeților pentru că este posibil ca ei să aibă dreptatea de partea lor.

Un eveniment important in viata orasului Brasov si nu numai, un eveniment deosebit in viata unui autot de sonete. Cred ca va fi un spectacol deosebit si prin participarea lui Florin Sasarman. Ma voi afla pe undeva pe acolo cu inima cat universul sa pot cuprinde in ea toata bucuria voastra. Sa ai succes si sa te bucuri din plin de oamenii ce ii vei avea langa tine.

DDD- Dedoruldoruluidedor, uneori nu mai reușim să ne oprim, nu greșești cu nimic, sinceritatea ( nu ma laud) mă caracterizează, știu că uneori doar eu mă înțeleg în ceea ce scriu, dar e important să încerci a percepe starea cuvintelor ;i înțelesul lor, cum te mai scot eu din inima mea, a nu a poeziei? Scriind un alt poem, nu? Mulțumesc pentru cuvinte și în mod deosebit pentru faptul că mi-ai amntit de Tristan si Isolda…

PP – Frazarea prelungă are o explicație, mai ales începutul dezordonat al lungimii versurilor, dar încă nu voi spune nimic. Îmi place mult de aducerea aminte a lui Ghilgameș ( m-a fascinat la un moment ), nu am încercat să mă văd într-un curent sau altul, poate la timpul potrivit se va putea spune și acest lucru. Mulțumesc mult de tot!

Dana - Femeia țese mereu cu gesturi invizibile, vălul de speranță și frumusețe al vieții. Poezia feminină e de cele mai multe ori o ofrandă adusă femeii care visează și luptă pentru a rotunji nesfârșita frumusețe a acestui pământ. Din praful nostru de stele aruncăm să umplem în nopțile reci cerul de lumină. Suflet de femeie, ce îmbraci de fiecare dată cuvintele în lumină de culori.

Poezia e uneori circumscrisă oftatului interior, poemul acesta e un fel de percepție a realului la nivelul concentrării lăuntrice: poate ură dispreț sau / câte puțin din fiecare / ori năravul din fiara care mușcă / eliberându-mă / într-o rezervație de umbre . Prospețimea versului pune în în valoare sentimentele vii exprimate, versul devine confesiune, semn al unei participări ființale la viața poemului: Mă înfășor ca un val / ca să pot să cobor în mine / ca într-o altă facere exact / când acele ceasornicului / se suprapun .

Conștiința poetului e bine conturată, pentru a insista pe partea interioară a lucrurilor, zbuciumul acesta interior, e de fapt o plcere puțin dureroasă: gestionez nimicuri / am mari îndoieli / și nu-mi pot alege alt trup. Se prefigurează o teamă a adâncirii în existențial, pe care doar fiorul poetic are capacitatea de a o înțelege și a o spori cu ne-nțelesuri: poate mai există o cale / pun deoparte niște ani / îmi developez imaginea / în alb – negru / și aștept

Poezia e uneori circumscrisă oftatului interior, poemul acesta e un fel de percepție a realului la nivelul concentrării lăuntrice: poate ură dispreț sau / câte puțin din fiecare / ori năravul din fiara care mușcă / eliberându-mă / într-o rezervație de umbre . Prospețimea versului pune în în valoare sentimentele vii exprimate, versul devine confesiune, semn al unei participări ființale la viața poemului: Mă înfășor ca un val / ca să pot să cobor în mine / ca într-o altă facere exact / când acele ceasornicului / se suprapun .

Conștiința poetului e bine conturată, pentru a insista pe partea interioară a lucrurilor, zbuciumul acesta interior, e de fapt o plcere puțin dureroasă: gestionez nimicuri / am mari îndoieli / și nu-mi pot alege alt trup. Se prefigurează o teamă a adâncirii în existențial, pe care doar fiorul poetic are capacitatea de a o înțelege și a o spori cu ne-nțelesuri: poate mai există o cale / pun deoparte niște ani / îmi developez imaginea / în alb – negru / și aștept

Trăim unul prin celălalt, acea verigă ne leagă fără să ne dăm seama, veriga cuvintelor dă libertate cititorului să interpreteze, să se bucure întru cuvânt, trăirea întru cuvânt e poate cel mai frumos lucru. Sentimentele se exprimă uneori de la sine, imaginile se închipuie, iar sufletele noastre retrăiesc de fiecare dată cuvintele întru vorbirea lor. Mulțumesc!

Da! Rondelul e greu de comentat, fiindcă el se exprima direct fără nici un fel de greutate. Așa că, doar o concluzie:

n-au înnebunit motanii ci doar lumea se întoarce
nu la început cum credem
ci la capre ...lepre…

un motan mai tandru teritoriul își marchează
vai de ...lui săracul
la castrat îl duc țâncanii

pasiune vaiet chin
se vor duce chiar din gând
mâțe blonde pisicuțe vise vise...

când umbra nopții se ascunde departe sub privire cerului, colindând prin aceste lumi pâmântene am descoperit numele unei persoane dragi mie: Maria, cine știe dacă sunt eu sau e alta, dar poate nici nu contează, important e ca, acea femeie poartă acest nume. Acum gândeasc că ar trebui să dau un răspuns sau poate să comenmtez versurile, dar mi-ar fi prea greu fiindcă le cunosc înțelesurile, din această cauză voi comenta așa cum simt în acest moment:

de aș găsi cuvinte văzduhul cu miresme l-aș sălbătici
iar sufletu-mi în coarde l-aș preface
a nopților nebune patimi
să le picur
în zorii
zilei
ecou

Mă întreb cât ai putut să meditezi în starea expusă, nu cumva un dor nexprimat s-a așezat între cuvinte și acum doar le mimezi interpretarea? Dar de fapt nu contează, sunt întrebări pe care mi le pun, dar nu aștept răspuns, fiindcă mi s-ar părea prea ușor ca poetul să se destăinuie altfel decât în versuri...citeam la Croce că ar trebui să fie limpede că poetul nu se află niciodată în acele întâmplări și personaje, ci doar în partea de originalitate și universalitate pe care o aduce. Temperamentul poetului este foarte bine expus în poemele sale, e ceea ce se întâmplă la tine. Un poem deosebit prin modul interesant de redare a unei stări.

o poveste altfel spusă, cuvinte răsucite pe toate fețele, poeme cu titluri foarte lungi, se pare că îți sunt specifice, poemele tale simt nevoia semnelor de punctuație ( e doar părerea mea ) să poată fi citite și înțelese așa cum sunt exorimate sau poate aici e un fel de mister, să citești un vers de două ori și să-i dai înțelesuri diferite. Voi reveni și la altele...pe curând!

Razvan – normal mi se pare ca poezia sa fie o sccesiune de imagini si stari, titlul a fost pus asa fara sa ma gandesc la faptul ca de fapt ce am scris eu este doar realitatea, dar prin titlu am incercat sa induc o stare de mister, de taina. Incerc diverse stari pe care nu le-am trait, ci doar m-am transpus, la vis e destul de greu sa te subtitui, dar mi-ai dat o tema noua. Multumesc!

Teodor – de cate ori intalnesc cate o dedicatie incerc sa fac abstractie de acest lucru, poate asta ai incercat si tu, si e o bucucire daca ai reusit sa simti pulsul poemului, puteam foarte bine sa nu spun nimic la subtilul, asa fac mereu, dar acum parca a fost altfel, simteam nevoia sa spun, sa mai stie si altii.

Dana - suflet curcubeu, ai intuit foarte bine, Dorian a fost pentru mine un mod de a-mi schimba stilul in poezie, apoi tu stii foarte bine cand ma ocupam eu de asemena lucruri nu conta cine si cum era, aveam un fel de rubrica a mea numita Portrete si era asa de frumos cand ne adunam toti la masa celui sarbatorit si ne bucuram impreuna e nevoie intr-o comunitate asa cum este agonia.com sa se mai intample si din astea. Desigur toate, facute in stil constructiv, acum revenind aici, ma bucur ca ai intrat adanc printre cuvinte si ai punctat unde trebuia. Primavara intr-un verde reavan respirand mirosul florilor de cires. Mi se pare minunat sa fii nascut de ziua martisorului, simbol al iubirii, al gingasiei, ai puritatii… Multumesc femeie dantelata in mii de culori!

Doru Dorian David - fii fericit nascutule,in zi de martie intai, acel text nu-i pierdut se afla undeva intr-un seif, engleza ta laica, e doar a ta, eu am tradus ( nu stiu engleza, decat sa ma pot descurca pentru mine, uneori apelz la dictionare) si mi-a placut acea stare, motto/ul era un fel de recunastere. In rest nu mai spun nimic, fiindca a fost o stare exceptionala cu tot ce s-a intamplat in acesta zi de intai martie. Sa ai bucuria implinirilor, intoarcerea spre locul nasterii binecuvantata, iar cerul acela albastru al oceanului sa-ti aduca starea de nadejde, ca nimic nu este intamplator!

Realitatea unei gândiri reașezată în versuri, ce au o cursivitate când lentă, când abruptă: Ce ați rămas așa? / Vreți să știți ce s-a întâmplat? / Atunci întrebați-mă! Omul prin construcția sa are o fire contemplativă și imaginativă, dând cuvintelor interpretări diverse și uneori reducându-le doar la imagini: tânăra se întoarce și vine la mine iar eu caut să exprim... În farfuria din fața mea, ca desert, am o frază pe care mă / chinui să o tai cu furculița și cuțitul în bucăți. Ce poate fi poezia decât exprimarea sentimentului ce aduce supraplinul sufletului, exprimânsu-se prin cuvinte și imagini: Printre boabe de cafea am găsit câteva cuvinte goale, motiv / pentru care mă hotărăsc să-mi beau cafeaua la / automatul din colțul străzii.


Poezia se exprimă sau mai bine zis își dezvăluie existența și menirea în viața socială a omului : -Aș fi bucuros să văd că reușești să tai tu în locul meu fraza!... - Ei, tinere! Spune-mi acum o frază care să îmi placă!... - Pentru mine ești ca o frază nouă.

Poetul nu face aceste dezvăluiri decât prin inspirație,transpirație și talent să aducă poezia în semiotic, în paradisul cuvintelor. Poezia nu este numai muzică și nici numai o suită de imagini, poezia poate fi realtatea spusă într-un mod deosebit: fata din fața mea râde de mine findcă mi-au căzut în afara / farfuriei cuvinte / rușinat, mă fac că nu o bag în seamă / ea continuă să râdă de mine văzând cum mă chinui să tai / fraza în bucăți

Aș renunța la ultimul vers, iar penultimului i-aș da altă interpretare (e doar părerea mea)

vai de aicia ți se trage de ești așa slăbit
ai mâncat mereu doar ce ai prins

copilării de băboi

Răzvan – mă bucură oprirea ta aici întru primăvara mea, răscolind foile amintirilor, mereu venirea ta spre textele mele au din partea mea apreciere, fiindcă știi să parcurgi și să interpretezi stările, de cele mai multe ori îmi dezvălui starea poemului. Mulțumesc!

Ioana – dacă sufletul tău a făcut popas aici și nu ai reușit să spui mai mult, există niște explicații, dar o las pe altă dată…

de dai un mărțișor anticipat
te-n beți doar la mirosul de \"Fetească\"
gândind la primăvară cam crispat
vei avea parte doar de o \"Băbească\"

un catren dacă se poate numi așa, dar la temă, încercarea râmâne fără canaf la mărțișor...

Felicitări, Ionuț Caragea pentru noua apariție editorială Absența a ceea ce suntem, aprecieri Angelei Furtună pentru prezentare! Apariția noului volum e din nou o mare realizare pentru Ionuț Caragea, care, din punctul meu de vedere demonstrează, că e, cu adevărat un alergător de cursă lungă. Apreciez faptul că reușește mereu să vină cu o nouă temă, mereu în actualitate. Și-a făcut intrarea în lumea literară cu volumul Delirium tremens, volum ce te incită la lectură numai când auzi termenul delirium tremens, scoate în evidență spiritul său investigator într-o lume imaginară, plină de substanță ideologică. Delirul său fiind totuși controlat de meditația poetică. Autorul este un justițiar de modă veche, un clasic renăscut, apelând însă la cutia de rezonanță a cuvintelor moderne

Abia după această stare de delirium tremens, poetul ne anunță că M-am născut pe Google ; din parcurgerea volumului aflăm că poetul este veșnic biciuitul de muze iar palmele lui drumuri de piatră filozofală între viață și moarte…. Dincolo de esența durerilor calme, poetul își strigă și-și caută Dumnezeul. Un lucru esențial e și faptul că: Este surprinzător felul în care reușește să treacă de la o stare sufletească la alta, schimbându-și în același timp și stilul poetic, fie ancorat în clasicism, fie în postmodernism, fie în lumea informaticii

Donator universal, al treilea volum îl definește pe Ionuț Caragea ca pe un călător pe drumurile prăfuite ale cerului și prin nisipurile sentimentelor, poetul, Ulysse plecat peste mări și oceane pentru a-și găsi casa cerească, ne propune un maraton spre Dumnezeul - Muză prin acest volum Ionuț Caragea reușește să devină donator universal de cuvinte, iubiri, trăiri și visuri, are reale șanse ca dorința de a se regăsi în poezie să îi fie împlinită.

M-am orit cu predilectie spre primele trei volume, cunoscând conținutul. Deigură că poetul nu se oprește aici, are alte apariții editoriale: Omul din cutia neagră - decembrie 2007
33 bis - ianuarie 2008
Analfabetism literar - ianuarie 2008
Dicționarul Suferinței, iunie 2008
Negru Sacerdot, iunie 2008
și Absența a ceea ce suntem , un nou volum prefațat de Marius Chelaru; eseist, poet, prozator, traducător, promotor cultural, critic literar și editor. Desigur, fiecare cititor are privilegiul și căderea să recepteze o poezie în felul lui. Dar Ionuț Caragea, o voce lirică interesantă, se pare, a ales cum va merge pe drumul poeziei (păstrându-și, în linii mare, cu nuanțări de la un volum la altul, tematica). Deși probabil, așa cum este firesc, poate rămânând, poate nu „gardian al spiralei / din capcana viselor”, poate străbătând dincolo de perdeaua care învăluie „ordinea firească a suferinței” (la fel cum a pășit, în acest volum, dincolo de joaca” de-a cuvintele sau/ și drumul între două „lumi”, virtuală și reală) va mai căuta și va găsi „cheia de la porțile cerului”, cele care „țin cuvintele sub cheie”, după care va alege o altă cale

Notă: Nu te citisem de ceva vreme, Ionuț Caragea și articolul Angelei Furtună, m-a determinat să te caut în pagină să te regăsesc, dar ca totdeauna, ai dispărut, îmi amintesc că acum doi ani sau mai bine… (nu mai merg să caut), am scris ceva despre poezia ta și noroc că îmi copiasem textele cu mult înainte, că în ziua cu pricina, făcând trmiteri spre texte, dispăruse totul, nu tu, ci doar textele. Mi s-ar părea normal, ca, acei cititori care doresc să te cunoască să aibă deschisă pagina de pe agonia.

Apariția unui volum, e un fapt ce trebuie consemnat, și o bucurie pentru noi toți. Apreciere pentru modul prezentării! Apreciere pentru toată activitatea Angelei Furtună și pentru că, acum am posibilitatea manifestării aprecierii o fac cu toată inima!