Poezie
Bancomatul cu poezii
2 min lectură·
Mediu
Când sunt cu prietena mea lângă mine, gura mi se ummple cu
iubire și plăcere,
acum, stau singur cu un caiet în mână și îmi notez
gândurile, nici o armonie, doar derapaje
pe lângă mine trece o tânără
mă uit la ea și nu am cuvinte
tânăra se întoarce și vine la mine iar eu caut să exprim
ciudățenia într-un singur cuvânt.
Ce ați rămas așa?
Vreți să știți ce s-a întâmplat?
Atunci întrebați-mă!
În farfuria din fața mea, ca desert, am o frază pe care mă
chinui să o tai cu furculița și cuțitul în bucăți
fata din fața mea râde de mine findcă mi-au căzut în afara
farfuriei cuvinte
rușinat, mă fac că nu o bag în seamă
ea continuă să râdă de mine văzând cum mă chinui să tai
fraza în bucăți
cu o nervozitate ascunsă îi spun:
-Aș fi bucuros să văd că reușești să tai tu în locul meu
fraza!
Continuând să râdă de mine, fata mă roagă să o strâng de
mână
- Ei, tinere! Spune-mi acum o frază care să îmi placă!
Mă uit la ea timid și îi spun:
- Pentru mine ești ca o frază nouă.
Amândoi râdem în hohote în timp ce barmanul adună de pe masă
fărâme de cuvinte din frazele anterioare.
Printre boabe de cafea am găsit câteva cuvinte goale, motiv
pentru care mă hotărăsc să-mi beau cafeaua la
automatul din colțul străzii.
Îmi pun sub braț o carte și pornesc în grabă.
În urma mea aud pe cineva strigând:
\"Hei, tinere! Uită-te pe unde mergi!\"
Pașii mei grăbiți se opresc în fața automatului de cafea
mă scotocesc prin buzunare și nu găsesc nici o fisă
panicat, bat cu pumnul în automatul de cafea dar acesta
refuză să-mi dea cafeaua fără să-i plătesc
dintr-o dată, pentru mine, automatul de cafea se transformă
într-un monstru
caut o soluție să mă calmez, drept pentru care încep să
citesc cu voce tare din cartea pe care o
aveam la subraț.
În timp ce citeam, cineva îmi lasă pe filele cărții două
fise
ridic ochii să văd cine este
din mulțimea de trecători nu-mi dau seama
disting însă o fată frumoasă care se îndepărtează
bucuros, folosesc una din monezi
automatul de cafea se îmbunează și îmi oferă un pahar din
plastic cu cafea, însoțit de un cartonaș pe care scrie:
\"Ești sau nu ești vegetarian?\"
COPYRIGHT BY PETRE p. BUCINSCHI
044045
0
Poezia se exprimă sau mai bine zis își dezvăluie existența și menirea în viața socială a omului : -Aș fi bucuros să văd că reușești să tai tu în locul meu fraza!... - Ei, tinere! Spune-mi acum o frază care să îmi placă!... - Pentru mine ești ca o frază nouă.
Poetul nu face aceste dezvăluiri decât prin inspirație,transpirație și talent să aducă poezia în semiotic, în paradisul cuvintelor. Poezia nu este numai muzică și nici numai o suită de imagini, poezia poate fi realtatea spusă într-un mod deosebit: fata din fața mea râde de mine findcă mi-au căzut în afara / farfuriei cuvinte / rușinat, mă fac că nu o bag în seamă / ea continuă să râdă de mine văzând cum mă chinui să tai / fraza în bucăți
Aș renunța la ultimul vers, iar penultimului i-aș da altă interpretare (e doar părerea mea)