Poezii

Stau cu un reportofon în mână, într-una înregistrez și șterg, mă chinui să învăț păsăreasca de baltă, dar degeaba, nu reușesc! Încerc să învăț graiul păsărilor cântătoare. Tot degeaba! Nu

Ascult știrile TV și, de odată, îmi imaginez că am căzut de pe Turnul Eiffel. Continui să ascult la TV povestea unei neveste și îmi imaginez cum se bat două maimuțe. Închid televizorul și ies

Nu știu ce am făcut aseară în capul meu miaună o pisică pătrată. Asta nu ar fi nimic dar simt că un pitic se împiedică pe creier. Mă doare capul de atâta mieunat încât am ajuns să umblu mahmur.

Conduceam un camion iute ca fulgerul când în fața mea a apărut o pisică pătrată. În nări simțeam deja miros de pisică distrusă. Vroiam să o hrănesc din palmă cu morcovi și crutoane. Inima ei era încă

Nu știu de ce dar nu am sesizat avertizările zilei pe care o admiram. Vizoarul meu s-a aruncat în lumina zilei ca sub un tren. Fără să îmi pot explica mă simt ca în singurătatea solidă a unei

Am prins din zbor o idee ca o gazelă speriată șubrezindu-mi granița dintre realitate și verdict și am căzut pradă fanteziilor din care s-a născut o pisică pătrată. Pisica asta umblă pe coridoarele

Armata sughițurilor mele s-a speriat de o pisică pătrată venită din abstracția gândurilor mele. Iar în pantofi îmi simt degetele de la picioare mușcate de pisica pătrată. Închid ochii și încerc

Îmi este milă de pisicile pătrate de faptul că tocmai în conștiința lor viața le obligă să trăiască. Îmi este milă de singurătatea lor, de tăcerea lor, văd în tăcerea pisicilor pătrate chiar

Pentru o pisică pătrată viața ei era simplă, uniformă ca străzile orașului pe care vagabonda. Și pe legea mea veți fi de acord că pentru o beată inimă de pisică pătrată străzile orașului erau o

Chipul unei tinere fete pe care am uitat-o a rămas într-un înmărmurit amurg din septembrie. Acolo într-o casă cu ferestre deschise se gândește cineva cât poate fi de sensibil un pisoi pătrat.

Merg pe stradă cu două fetișcane, sunt ca două pisici pătrate, doar că nu miaună. Le prind de coadă pe amîndouă și le împletesc cozile între ele, acum miaună. Toți trei mergem după melci, dar un

Scap gândul în pala de parfum a cojilor de portocale și mă simt liber că mi-am recuperat imaginația din târgul de vechituri. Picături de ploaie aduse de vântul din țara în care nu plouă niciodată,

Din incestul imaginației mele cu umbrele s-a născut un pisoi pătrat. Are toate labele îmbrăcate în ciorapi verzi. Pisoiul pătrat și-a pus toate cardurile pe un cerc de sârmă și are intenția să

Am ținut cu mine în casă două zile o pisică să-mi țină de urât, avea două picioare lungi și un păr lung împletit într-o coadă de pisică. Acum o caut, a dispărut cu portofelul meu și cu telefonul

Urmărit de un ochi magic încerc să povestesc despre acea vrăjitorie numită literatură. Cumpăr o revistă literară și sparg conspirația tăcerii fără să adopt o eleganță de împrumut. Frunzăresc

Nu știu a câta zi din săptămână este azi, iar lângă mine am adunat teancuri de ziare. Cu ochii încețoșați de aburii alcoolului citesc o revistă literară și dau în textul ei despre C. și cât. Nu

Stau în cafenea, dar cafeneaua nu mă învață să văd spre viitor. În ea sunt doar filfizoni și undeva, într-un colț, stă un bătrân cu pipa în gură, cu ochii mucegăiți urmărește pe oricine. Mă uit la

Un Don Quijote al civilizației de azi se plimbă pe stradă de mână cu noua Șeherezadă. Comunică între ei cu voce tare folosind șabloane verbale și reclame ale timpului. Zgomotoasă, noua Șeherezadă

Mă aflu în cafeneaua literară de la marginea visului meu. Þin pe genunchi o ceașcă cu cafea și citesc o revistă literară din care învăț cum să mănânc mazăre cu scobitoarea. Sunt singur în cafeneaua

Caut un pic de magie în cotidian și nu găsesc decât un erotism amar și lăcomie. Nu îmi mai fac nodul la cravată, adeseori umblu beat și citesc ziare și reviste literare, simple cadavre de hârtie din

Din lipsă de laptop și hârtie am scris câteva versuri pe un pește uscat. Am citit versurile până le-am învățat pe dinafară și apoi am aruncat peștele în oala cu ciorbă. Astăzi este ziua vecinului

Azi dimineață m-am dus pe terasa unde îmi beau de obicei cafeaua și era goală. Nu era scos niciun fotoliu, nu era adusă nici măcar măsuța pe care serveam de obicei sandvișul și cafeaua. Dar am

Zilnic la micul dejun citesc ziarele. Și niciodată versiunea din ziare nu coincide cu propria mea opinie. Înfulec un sandviș și beau o cafea în timp ce tind să evaluez responsabilitatea ziarelor

Mintea îmi bare câmpii. Nu aștept inspirația, mi-o forțez. Mă plimb în gând pe străzile unde m-am plimbat ieri, prin oraș. Nu întâlnesc pe nimeni, doar un moșneag, câțiva copii și o bătrânică care