Pisica Pătrată - nr. 17

Conduceam un camion iute ca fulgerul când în fața mea a apărut o pisică pătrată. În nări simțeam deja miros de pisică distrusă. Vroiam să o hrănesc din palmă cu morcovi și crutoane. Inima ei era încă vie când am apăsat pedala frânei. Atunci gândurile mele s-au împrăștiat ca niște picături de iod peste o mulțime de regrete. Pare o poveste universală am auzit-o povestită și de alții, dacă au călcat sau nu pisica pătrată asta a depins de fiecare. Mi-e teamă, mi-e rușine că am călcat cu camionul o pisică pătrată. Mă simt prins în abstracțietate ca musca într-o pânză de păianjen. Mustățile pisicii pătrate mă înțeapă ca niște lănci spunându-mi povestea vieții ei. Străzile sunt pline de personaje dar o sinistră imaginație se transformă într-o pisică pătrată care devine răutate.