Ioachim din neam împărătesc cu daruri îndoite desfășurându-și inima
împodobind cu lacrimi Altarul către Dumnezeu cerea rod pântecelui Anei
zălog din darurile sale PreaÎnaltul i-a dăruit-o pe
Timpul e ncruțător, uneori cuprinde în el toată dulceața lumii, alteori se împarte pe clipe și oameni, după un timp se așterne uitarea… strivesc sub negrul tălpilor, albul imaculat al zăpezii,
culcată-n spaime privesc legănate de înger tăceri înfiorate
uriașele ape depărtează malurile – durutele tărâmuri
ochii sămânță fără bucurie – paparude derutante
amarul acesta de pe buze –
Și în adîncul ambelor orbite
Eu chipul ți l-am ferecat pe veci
privirea ta despoaie și sfâșie furtuna
sorbim destinul cu pasul sigur o împietrise-n cântec
noaptea muiată în albul de
îmi apari vampiric în culoarea vrăjii pe un cal galbui
o moarte temporară
degenerează creatura în negru
efectele infernului mizează totul pe o carte
jumătatea vieții s-a dus
pe hazardul jucătorilor
Miercuri dimineață. Sună telefonul! O voce mă întreabă dacă mă duc la lansarea lui Bicuță.Cu măselele înfofolite în antibiotice, mă gândesc cine o fi Bicuță și despre ce lansare o fi vorba? Ca să nu
m-ai cules dintr-un stop cadru
ai încercat să unești punctele
pentru a face poduri peste ape
ne strecuram sufletele fotografii alb negru
ploua când îmbrăcați în negru ne apropiam
delirând alte
acopăr ochii cu perdeaua norilor
lumina îmi cuprinde forma
amenințându-mă cu vârtejuri de gânduri
pasărea se zbate în apele neliniștite căutându-și liniștea
cămașa vineție stă sub lespedea de
Notă:
Această grafică a fost inspirată din versurile respective și a participat la expoziția de grafică în cadrul Cenaclului din \"Pod\'\" - 30 octombrie 2003 de la Iași. Expziția a conținut
mă ajung din urmă cuvintele
pipăindu-mi cu mâini de orb căușul sânului
dinspre cer
doar plânset
și totul pentru o îmbrățișare
ploaia mângâie
scheletele căzute
mormane de cioburi nenăscute
Punct de plecare >>>> crengi despuiate,
leagănul pământului
galbene ape
tomnare
sub pălaria timpului
freamăt de vise
săruturi albastre
dincolo de timp
cer deschis slobozit din frâu
mi-a zâmbit
picioarele scrâșnesc din încheieturi după lupte epuizante
foamea și disperarea mă aruncă în fața inamicului
noțiunea timpului nu mai poartă legătura cu întregul
de unde să știi că e noapte sau
te caut femeie dincolo de obsesia iubirii chiar dacă
ziua aceasta s-a crăpat la colțuri într-un azur de singurătate
tu trebuie să știi cum îmi picură în creștet ecourile toamnei târzii
din pântecul
mi-e sufletul prea alb pentru iubirea aceasta zidită în vânt pe la răscruci de vremuri
rostogolindu-se pe templul trupului îngenuncheat minciuna caută lumina
cer năruit printre degete pe
de te-aș putea gândi un câmp de maci
sau arbore-ncărcat de floare
ploaie ce răscolește al primăverii neant
sau poate o rază ca să-mi cearnă
nădejdea mirului ars sub icoană
aș cere să te-așezi ca
nebunia din mine
mâzgâlește pereții
a verde tainic de lumină
născocesc povești
la uși și ferestre bătute în cuie
struna inimii învârte pământul
durerea uitării arde
dinspre iernile fără soț
Mă
ghirlande de flori îmi leagănă tristețeaîn visul vechi
de dincolo de soare
pe gura vântului plecat aiurea
o floare de crin
alint
pe pajiști de dantele
printre copacii plini de roduri
în hora
Florile trupului tău îmi vor așerne covor
peste care îmi voi pleca genunchii
toate drumurile le voi face ghem sub aripile vântului
așteaptă-mă dincolo de anotimpuri
să culegem împreună argintul
dac-aș bate-ncet la ușa ta
vei deschide fără să privești
cum se-ntorc pe aripi din povești
visurile care le-ai uitat...
fac mâinile căuș și te sorb cuvinte
știam că scrabble e un joc în
bucură-te locaș al dumnezeiescului dar
închinat cu podoabă împărătească bisericii lui Hristos
copilă a Israelului binecuvântată Fecioară chivot însuflețit
ți-ai plecat genunchii înaintea
Așternând în piept clipele
Limbile ceasornicului
Cadențau ritmic
Cuvinte
Prin sânge jucau stinghere
Șoapte ce nu cutezau a spune
Venire
Tâmpla cerului
Se sprijină de tine
Cealaltă jumătate
Spiralele Vieții o carte alb – negru, o carte în care sunt adunați 19 poeți pe cuprinsul a 292 de pagini - o oglindă în care lumea se poate vedea și poate vedea. Fiecare autor reprezintă nucleul
lumini zgâriate în veșmânturi
coboară Bucegii
râuri adunate din sărutul norilor
pe buze petale de fluier așează
erau
mărăcini cândva
înconjurați de bocetul pământului
neștiut de nimeni își citește