Poezie
Frântură de suflet
darul meu la trecerea spre o nouă zi
1 min lectură·
Mediu
am adunat toate cele din urmă și cele de azi și cele de lepădare
mi le-am pus în cămara inimii să vii tu Doamne – sporește-mi credința
deschide-mi larg brațele să văd lumina cea dătătoare de viață
îmbrățișează-mă ca pe fiul rătăcitor – am greșit la cer și înaintea ta
a murit inima mea întru așteptare - piatră de poticnire
întâmplări rânduite și potrivite anume strânse mănunchi pentru mine
te iubeam întru ascuns Doamne – mă întărea dorul întru Tine
mi-ai dat să aleg cuvântul și i-am dat alte înțelesuri
mă destăinuiam vântului făcând pauze printre gânduri
liniștea și frumosul îmi erau măsură – șoapte ce abia le rostesc
răstălmăcind adevărul
083.568
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Prochipiuc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Prochipiuc. “Frântură de suflet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/188276/frantura-de-sufletComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ETETElena Toma✓o rugă la fel de frumoasă ca sufletul tau, simt împăcarea ta, resemnarea!
0
MP Elena
În prag de seara genunghii și mintea sunt într-o rugăciune a iubirii, mi-am dăruit sufletul cu toate dorurile și simt liniștea care mă cuprinde
În prag de seara genunghii și mintea sunt într-o rugăciune a iubirii, mi-am dăruit sufletul cu toate dorurile și simt liniștea care mă cuprinde
0
MTeste o poezie despre sentimentele din sufletul tău
îmbrăcate într-o haină de dăruire religioasă, aducătoare de pace.
îmbrăcate într-o haină de dăruire religioasă, aducătoare de pace.
0
MPMariana
Spui tu o poezie despre sentimente, așa este - e sentimentul acela când simți nevoia să fii alături de celălalt și dacă nu reușești altfel, atunci înalți o rugăciune către Înaltul – e împăcarea că ți-ai lăsat liber sufletul
Spui tu o poezie despre sentimente, așa este - e sentimentul acela când simți nevoia să fii alături de celălalt și dacă nu reușești altfel, atunci înalți o rugăciune către Înaltul – e împăcarea că ți-ai lăsat liber sufletul
0
NNDarul tău, Maria, e o mărturisire sinceră inaintea Creatorului. Așa ar trebui să fie inceputul fiecărei zile din viață.
O destăinuire in fața creației e o destăinuire in van.
O destăinuire in fața Lui, e viață.
Pot să-ți fac o destăinuire?
Te iubesc, Maria Prochipiuc.
O destăinuire in fața creației e o destăinuire in van.
O destăinuire in fața Lui, e viață.
Pot să-ți fac o destăinuire?
Te iubesc, Maria Prochipiuc.
0
MPNicolae- mă gândeam că te vei opri dacă vei vedea acest poem. Există momente ale zilei în care cred că măcar pentru câteva clipe ne lăsăm cu totul în brațele Creatorului, poate momentul cel mai potrivit ar fi sfârșitul și începutul unei zile. Nu cred, că în fața creației o destăinuire e în van, și știi de ce? Fiindcă întreaga creație are chipul Creatorului!!
Pot să-ți fac și eu o destăinuire?
Te iubesc și eu!
Notă: explicațiile vor cuprinde cerul și îl va coborâ peste noi!
Pot să-ți fac și eu o destăinuire?
Te iubesc și eu!
Notă: explicațiile vor cuprinde cerul și îl va coborâ peste noi!
0
MFÎngerul cel bun te-a auzit, probabil, dacă însuși Nicolae a venit să-ți aducă laudă pentru rugă. Să-i spui că m-am bucurat din tot sufletul. Și de rugăciunea ta. Bună dimineața.
0
MP Mariana - sper să fie așa cum spui tu, e destul de dificil să faci din poezie o rugăciune, dacă alte teme pot fi abordate ușor, aici parcă e altă poveste, nu poți fi dezlănțuit nici în senimente, dar nici în cuvinte, tema impune ( după mine) o anumită rigoare. Eu nu am cum să-i spun lui Nicolae, decât dacă mă citește în continuare, cred că deja te-a auzit pe tine. Toate cele frumoase nouă!
0