Era prin 1995, spre mijlocul lunii septembrie. Pe atunci, rătăcirea mea atingea cote maxime. Negam totul, pînă și existența mea mi se părea o glumă proastă, ce să mai vorbesc de existența lui
Mitru Aleisi, porcarul satului, a ajuns demult cu turma de porci la Toacă, un loc situat la poalele pădurii de stejar unde ghinda se afla din belșug, dar farmecul locului consta în
Privesc uneori în urmă-mi
și văd drumul sinuos
al urcușului.
Mi se pare oare
că drumul care urcă
și cel care coboara
sunt unul și același?
Mă învârt în cerc mereu,
ca într-un carusel
Târziu în noapte, o stranie fantasmă
mă ademenește spre alte tărâmuri
zornăind cheile eternității.
Mă zbat,
mă prind de rădăcinile cerului
în timp ce strig cu spaimă:
Doamne, mâna-mi
Miracolul Crăciunului
Motto: ,,Rugăciunile copiilor deschid cerurile’’
M-am născut într-o luni dimineața, când soarele își trimitea primele raze peste satul de la poalele Apusenilor. Acesta a
Pe aripi de lumină
m-ai purtat-tu,
fur al nopții,
ca să străbat
lumi după lumi,
ceruri după ceruri
și să mă adăp
din izvorul nemuririi.
Sufletul meu-fântână nesecată-
l-ai hrănit cu albe
Frânturi de lumină
au atins
o aripă de violoncel.
Ecou profund
aleargă spre tine
să-ți învăluie
curcubeul făpturii.
Și tu și eu,
năluci aprinse,
vibrăm în crepusculul
cerului vioriu.
Ochii
Bănuții ard
în iarba firavă,
din umbra
nucului bătrân
o privighetoare
dă slavă soarelui,
doar eu,
nălucă-n vânt
spre soare-apune,
cânt
o altă primăvară.
Când aripi de corb bat nerăbdătoare
să le deschid ochiul tăcut al frunții mele,
sorb atunci din izvorul mustind a fân
și din codrul îmbrăcat în aur și aramă,
savurând gustul amar de frunză
Stelele păreau văpăi reci peste satul adormit.Eu priveam țintă înspre ele și simțeam un dor puternic ca o durere nedeslușită.Știam că aici ,pe pământ,,sunt doar în ospeție, știam că priviri ascunse
COMOARA
De câteva zile tatăl meu stătea cu privirea ațintită spre nucul din grădină. Se apropiau Paștele și toată suflarea satului participa cu însuflețire la treburile
MM