Joc

Privesc uneori în urmă-mi și văd drumul sinuos al urcușului. Mi se pare oare că drumul care urcă și cel care coboara sunt unul și același? Mă învârt în cerc mereu, ca într-un carusel bolnav, urc apoi în spirală și sunt încă pe cărarea timpului în căutarea absolutului. Tâmplele-mi sunt albe și trupul obosit, dar continuu jocul de-a baba oarba pe cărarea timpului, visând cai verzi alergând spre pășuni de lumină.