Jurnale

Privesc uneori în urmă-mi și văd drumul sinuos al urcușului. Mi se pare oare că drumul care urcă și cel care coboara sunt unul și același? Mă învârt în cerc mereu, ca într-un carusel

MMmaria mosincat

0

0

Târziu în noapte, o stranie fantasmă mă ademenește spre alte tărâmuri zornăind cheile eternității. Mă zbat, mă prind de rădăcinile cerului în timp ce strig cu spaimă: Doamne, mâna-mi

MMmaria mosincat

0

0

Pe aripi de lumină m-ai purtat-tu, fur al nopții, ca să străbat lumi după lumi, ceruri după ceruri și să mă adăp din izvorul nemuririi. Sufletul meu-fântână nesecată- l-ai hrănit cu albe

MMmaria mosincat

0

0

Frânturi de lumină au atins o aripă de violoncel. Ecou profund aleargă spre tine să-ți învăluie curcubeul făpturii. Și tu și eu, năluci aprinse, vibrăm în crepusculul cerului vioriu. Ochii

MMmaria mosincat

0

0

Bănuții ard în iarba firavă, din umbra nucului bătrân o privighetoare dă slavă soarelui, doar eu, nălucă-n vânt spre soare-apune, cânt o altă primăvară.

MMmaria mosincat

0

0

Când aripi de corb bat nerăbdătoare să le deschid ochiul tăcut al frunții mele, sorb atunci din izvorul mustind a fân și din codrul îmbrăcat în aur și aramă, savurând gustul amar de frunză

MMmaria mosincat

0

3

Iubesc lacrima cerului prelinsă în pocalul vieții. Iubesc beția cuvântului revărsat din lumina creației. Iubesc nectarul zeilor, Iubesc înțelepciunea divină ce-și croiește cale prin

MMmaria mosincat

0

0