Cărări târzii

Frânturi de lumină au atins o aripă de violoncel. Ecou profund aleargă spre tine să-ți învăluie curcubeul făpturii. Și tu și eu, năluci aprinse, vibrăm în crepusculul cerului vioriu. Ochii noștri, porți fluidice, deschid ferestre în crugul cerului. Ninge cu lumină pe cărări pierdute, doar sufletele noastre se contopesc în univers.