Maria Gold

Eu n-aș zice că a încetat comunicarea și nu e hibernare pe site, ba dimpotrivă, însă spun că e super tema pentru că sunt lucruri despre care trebuie să vorbești mai mult și spun asta pentru că eu cred în “cu cine te aduni cu acela te asemeni”. Dacă reușim cu o fărâmă din noi să punem ceva mai bun în cineva, asta se cheamă că punem în noi până la urmă. Oricum conform unor statistici 95 % din cei ce vor comenta aici (ai văzut deja) vor avea o atitudine negativă. Bine ar fi să mă înșel. De fapt aș vrea să mă înșel și să urmeze aici o serie de da, să fim mai toleranți că nimeni nu omoară pe nimeni, să fim mai pozitivi, să ne simpatizăm mai mult să ne iubim mai mult și să fim mai puțin negativi. Și mai cred cu tărie că oricâte greșeli ar face cineva merită încă o șansă. Și multă încurajare. Eu nu fac comentarii negative când nu-mi place ceva la un text, pentru că eu cred că nu poți curăța gunoiul cu alt gunoi. Am făcut și eu experimente de gunoi și am rămas întreagă la minte după ce m-am dat cu capul de pereți. Dar am învățat. Și am fost fericită că mi s-a dat o altă șansă în inima celor pe care îi iubesc ori simpatizez și respect. Așa că dacă faci ceva alergătură scriitoricească pe temele astea sunt gata să răspund și să-ți fiu alături.

Chemarea la săritul pârleazului este acceptată…

Adela, mulțumesc, dar mai mult mă bucur că lași prima dată un semn pe aici…

Adrian, de aceea fac eu declarații ca să fie interpretate, fiecare după cum vrea. Da, bine zis, noi complicate voi confortabili. Dar în echipă totuși… Mulțumesc de gândul cel bun.

Elis,
Intenția era cu ultimele versuri să fiu chiar sarcastică; oare n-am reușit?
Miruna multam de trecere, da noi uitam...

A rezonat și aici enorm.

Felicitări Doru pentru povestea ta frumoasă și pentru bărbatul frumos care se arată din tine, să nu te mai tratăm ca pe un copil că doar ești la vârsta la care fetele încep să se uite cu coada ochiului, nu-i așa?
Și pentru că este între toamnă și iarnă e ziua Inei scaietinei și din partea noastră La mulția ani!

Pentru că eu am trăit în pădure și acum aici în Texas nu mai am parte de ea, mă întorc mereu acolo… Nu, Alin, nu sunt îndrăgostită de un pădurar, ci de doi…

Daniel, mulțumesc de semn și de gândul tău cel bun.

Hai, Aline mamă, vorbiși aici de mine fără consimțământul meu scris și semnat la starea civilă?
Hi, Doamna Vrajbă, am stat cu gura la ușă pănă am citit tot de frică să nu fiu eu aia. Noroc de Alin care mi-a amintit că-s America. Gud bai!

(mi-era tare dor de tine, scaietino, bine că te aduse mirosul săbătorilor ce se apropie sau tu pe ele)

De ce fugi așa repede, fără urme Valeriu? Mă lăsași și în ceață și în ploaie cu strigatul meu cu tot…

Ioana, da, multe lucruri sunt ciudat de întâmplătoare și nu țin de noi, dar totuși aici parcă uneori am locui toți în aceeași casă…

mulțam, văd că treci și pe-aici de la o vreme și asta mă bucură și mă face să simt pe umăr ceva… și mă bucur și mai mult.

Mulțumesc Nicolae, e o surpriză frumoasă de la tine.
Da, Alin este, nu suntem oare noi toți plini de frământări? Altfel nu am scrie…

\"vezi nu-i așa de greu să trăieși îmi spui\"
\"și te iubesc atît de mult că după ce a mai trecut o zi în care îți ascunzi că nu mai
știi de mine
închid lumina
mă așez pe jos îmi înnod satana albă adun toată rochia zdrențuită între picioare plîng...\" pentru că voiam să spun la fel dar nu a venit la timp…
frumos frumos frumos.

\"Ne îmbratișăm cu liniile palmelor noastre,
Până la durere,\" \" eu murmur... \"te cred\" Elena, la vita e bella zic si eu. Frumos.
(multam de semnul lasat la mine demult).

Rondel de-a…mine

Eu sunt îndrăgostită… el nu vine
Și stau la sfat cu mine tremurând
Și stau degeaba totuși așteptând
În ploaie ca o… vai și-amar de mine.

Că n-am un șfanț, mi-e foame și mi-e sete
Nu vă mai spun să nu vă ‘nebunesc
Vreau zilele îndată să-mi sfârșesc
C-am auzit c-au mai făcut-o și-alte fete.


Da… sunt îndrăgostită, surioară
Și nu mănânc de patru săptămâni
Iar inima-n stomac mi se coboară
Iată o scot și-o duc acum în mâini

Desigur mâine o arunc. La câini.

Am rămas cu inima pe-aici de la:

“dragostea învinge de fiecare dată rațiunea”
“nu trebuie să cerni nisipul în bătaia vântului”
“viața ne va răscumpăra clipele undeva spre amurg”


“viața își urmează cursul firesc
dragostea învinge de fiecare dată rațiunea
teama că într-o zi te voi pierde mi se părea bizar
universul întreg se prăbușește
aș fi vrut să plâng ore în șir dar nu găseam motivația
nu voi nega niciodată iubirea
te voi iubi chiar și atunci când nu mă voi gândi”

ce să spun mai mult? Nu spun…

îți mulțumesc de stea, după cum văd în ultimele zile bărbatul mi-a luat stelele și femeia mi le dă înapoi…

ai spus exact ceea ce-mi lipsea ca să mă răscolesc acum de dorul casei. Pe-aici gogoșarii se murează în magazinul rusesc, pastrama nu are același gust iar mămăliga nu e bună mâncată de una singură…(barbatul și copiii mei nu mănâncă).
“se numără bobocii de-acuma. și ce dacă?
aș mai trăi o viață, aș mai iubi oleacă” și ah, cum mai stăteam cu degetul la țeava din care tata distila zeama de prune… așa ceva am uitat demult. Cu drag,