Jurnal
niciodată nu plec
one
1 min lectură·
Mediu
cea mai cumplită închisoare este aceea pe care o ținem în noi
și
otrava cuvintelor este mai puternică decât otrava inimii îndurerate
când te târăști murind
ele
viclene se strecoară în tine
pe toate căile
de aceea m-am descătușat
am dat frâu liber cuvintelor
spre tine
pentru că în fiecare clipă te aud și cred în drumul tău
și mi-am găsit calul meu pătimaș
cu care umblu prin codrii mei sălbatici
de aceea o să rămân descătușată
undeva de-a lungul drumului
o să pun mereu în palma omului nu arginți ci un pic mai mult din mine
și un pic mai mult din noi
am zis că nu mai vorbesc despre moarte
însă ea vorbește mereu despre noi
mirată că nu ne-a prins
mirată că nu i-am plătit datoriile verii
vezi tu iubitul meu
eu niciodată nu plec
063.308
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Gold
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Gold. “niciodată nu plec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-gold/jurnal/214155/niciodata-nu-plecComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IMsau pretinse intalniri in inimile noastre!
0
APMaria, cuvintele \"închisoare, otravă, moarte\" dau o notă sinistră gândurilor tale, însă generozitatea din \"o să pun mereu în palma omului nu arginți ci un pic mai mult din mine\" îndulcește oarecum acest text aparent amar. Pare a fi transpunerea unui tumult interior, a unor frământări intense, dar e posibil să mă înșel.
0
MGMulțumesc Nicolae, e o surpriză frumoasă de la tine.
Da, Alin este, nu suntem oare noi toți plini de frământări? Altfel nu am scrie…
Da, Alin este, nu suntem oare noi toți plini de frământări? Altfel nu am scrie…
0
MGIoana, da, multe lucruri sunt ciudat de întâmplătoare și nu țin de noi, dar totuși aici parcă uneori am locui toți în aceeași casă…
0
IMeu chiar nu!
0
Tocmai căutam un text, niște cuvinte în fond, care să-mi ajute să închei pe o notă, hai să-i zic mobilizatoare, o jumătate de zi de ședere în fața monitorului pierdut pintre șoaptele și strigătele noastre, ale celor ce trecem pâlpâind pe aici. Și uite că le-am găsit în spusele tale:
\"am dat frâu liber cuvintelor
spre tine
pentru că în fiecare clipă te aud și cred în drumul tău
și mi-am găsit calul meu pătimaș
cu care umblu prin codrii mei sălbatici
de aceea o să rămân descătușată
undeva de-a lungul drumului
o să pun mereu în palma omului nu arginți ci un pic mai mult din mine
și un pic mai mult din noi\"
Acum am cu ce trece pe sub Miezul Nopții în drum spre casă. Multă și nesecată inspirație!