Maria Gold

(Nea Mitică, nu-i a bună
că mereu mă urmărești
-printr-o gaură de cheie-
ai grijă să nu greșești.)

dar

Trage tare bietul Genu\'
Rupe nasturi rupe tot
Cînd ajunge-n deal, (catrenu\'),
Zice: Dragă, nu mai pot!

Anghelovicescule, să o lăsăm pe ea să facă pași spre a scrie. Și dacă o va face sunt sigură că va fi citită pentru că are multe de spus. Maria ai scris frumos și ea va citi aceste rînduri și te va recunoaște. Mulțumesc Elia, mă bucur că spui că e un cadou frumos, asta pot face mai ușor de la atîția mii de kilometri distanță.

Mădălin, mulțumesc pentru rîndurile tale, am văzut că ești albaiulian de-al meu. Da, să ne iubim.
Miruna desigur că îngădui și adaug cele spuse de tine. Mulțumesc.

de mult timp intru pe pagina ta Ligia și de multe ori am fost la un pas de a scrie un comentariu. Nu numai că vreau să-ți spun că-mi place cum scrii dar aș vrea să-ți cer emailul, pentru o discutie in privat. Te rog scrie la goldiada@gmail.com

De-n solfegii te avînți
Și-o faci bine, nea Mitică
Te invit mie să-mi cînți
Nu la orice ...păsărică.

Aici ar fi trebuit să fie o personală, zic, acum după cîteva zile ...
Exilul eu n-am ales ci n-am avut alegere care va să zică, nu m-a dat afară țara la timpul respectiv și/dar acum mi-e timpul să intru pe fereastră... eu n-am plecat , eu am fost dusă de mînuță. Și durerea e nu că nu mă împlinesc aici în exil, durerea vine de la ce aș fi putut să devin dacă aș fi rămas acolo, pentru că nu știu cum se face însă drumul e mai frumos cînd e mai greu urcușul pentru că atunci înveți să te bucuri ușor cînd e vremea de bucura.

Răzvan, uite că în 5 ani de exil în America n-am dat încă de careva să-mi inducă sentimentul acesta de inferioritate, pentru că de cîte ori am deschis gura am trîmbițat nește bunătăți de-ale românilor ori niște oameni mari, iar de-am avut timp nu i-am lăsat să plece pînă n-au promis că merg să se convingă cu ochii lor. Dar e prea mult de spus și nu e locul aici.
În schimb am avut sentimentul acela mult mai aproape de casă, pe vremea cînd călătoream mult în Europa mai la vest.
Dar”foamea” e la fel, pentru că simțim uneori că nu e nimic să ne hrănească iar cu cît simțim că va fi foamete, cu atît vrem să “mîncăm” mai mult. Departe de casă, cu greu găsești un suflet al cărui cîntec dinăuntru să semene cu al tău... De aceea.

Maria, da, un anotimp contra naturii, frumos spus. Nu va mai dura mult pentru mine.

Consider că acest text ar trebui să intre la recomandate după ce autorul pune diacriticele. Nu e posibil să fie lăsat să moară în atelier. Da, după ce am citit plec să scormonesc niște anticariate să găsesc ce n-am citit încă, ori să recitesc niște cărți dragi cu care n-am trecut oceanul fiindcă de fiecare dată am cărat zdrențe în bagaje.

Multumesc, Anca si Petrut.

de buna seama, Nicolae...

Loredana, chiar dacă abia m-am întors din România și încă nu m-am ajustat la fus, chiar dacă nu mai am prea multe haine pentru că Lufthansa mi-a pierdut definitiv bagajele, dacă nu continui tu această scriere în această notă, iau un zbor spre Slobozia, intru eu pe undeva pe vreo fereastră în sufletul tău și îți fur inventarul cu povești! Așa că te rog nu mă pune la așa drum greu și deschide-te să iasă la persoana aia primă ce are ea de spus așa de bine!

Povestea asta se întîmplă din păcate prea des, iar cine o trăiește nu i se mai pare comică. Dar într-un dialog scurt, ai putut să dai viață unor personaje atît de veridice.

Mulțumesc , Mihaela, fiecare dragoste e un început de lume.
Dan, Gelu, mulțumesc vouă pentru lăsatul gîndului către aici.
Loredana, Loredana, Loredana... este atît de evident? Hmm, trebuie să mai lucrez cu femeile aceastea ale mele... Nici una nu învață unde începe și unde se tremină poezia. Mulțumesc “de avertisment” ...

Iată, impulsivă cum sunt, am uitat că se cuvine să spun mulțumesc. Am zîmbit, am aflat de Dom între timp și i-am spus nepoetei din mine că ai dreptate.

Nu știu nimic de Dom, sory. ( Ei, mi l-ar fi luat Carmen, ea a fost întotdeauna mai deșteaptă… )

Povestea am spus-o și eu, ori a trecut prin inima mea… “apoi vine spaima. ne facem mari ca niște ciuperci ne facem otrăvitori.” ….. “și totul ni se pare adevărat. camera de oaspeți dragostea sângele meu tot curgând dintr-o rană mică. invizibilă.”
Frumos. Și mai adevărat.

Am pierdut un t în grabă
Cu-asta nu am nicio treabă.
Dar n-o să mă ierți un an:
Că te-am confundat cu Dan.

n-am inrat să văd de porno
ci să văd cît ești de giorno…

Dan, o clonă (prinsă în flagrant) are nivel din ăla în care nu poate scrie decît în pagină de autor, nu poate comenta nimic, totul intră la offtopic. Dar mă bucur dacă am distrat vreo cîțiva cititori. Dar îs curioasă de ce ți-a plăcut Mrta aia? Dacă ai vreodată timp zi-mi, te rog la goldiada@gmail.com

Mulțumesc Adriana, Noi suntem încă novice, sperăm să rămînem așa întotdeauna. (Vorba aceea: “ novice novice dar să știm și noi de ce...”:)
Dan, Am fost odată blondă din greșeală, acum sunt roșcată definitiv. Nu știu despre experiență. Ce contează dacă m-am jucat un an cu tastatura?(doar de un an scriu mai mult decît emailuri), asta nu-mi spune nimic, iar restul poate îți dezvălui la vreun cenaclu pe malu’mării. Dar în linii mari mă zbat în acvariu și nu știu cum să ies, mai ales că e și apă prea puțină pe aici prin Texas, ‘țelegi:). Oricum această crimă mi-a dat căi noi să mă regenerez. Mulțumesc pentru ajutorul tău, e prețios, ca întotdeauna.
Luana, mulțumesc pentru sfatul înțelept. Am văzut filmul, da,un film de referință. Deschisă la idei sunt tare mult, mai ales că acum s-ar zice că sunt în închisoare și trebuie să povestesc viața altor criminale. De ras la ficați pe agonici sper că n-am făctut-o, doar sunt epigramiști aproape toți și dacă nu sunt au simțul umorului; pe ei dacă le tai vreun deget, îți întind la cuțit și palma și mîna și restul... :)

Sorine, pușcăriașii cu state vechi folosesc cuvîntul “faculatate” pentru închisoare. Pe drept cuvînt pentru că acolo se învață dreptul penal mult mai temeinic decît la universitate. Unul din profesorii mei de criminalistică (avocat , apoi procuror) ne povestea cum de fiecare dată cînd vine unul proaspăt, cei vechi îl judecă și-i dau sentința. A avut mai multe cazuri în care s-a făcut recurs(apel) și s-a micșorat durata pedepsei așa cum o dădueseră “judecătorii” din închisoare.

Paris
Va studia legi fel de fel
Și-o sprijină părinții buni
Și va șofa cu carnețel
La facultatea de... trei luni.