Poezie
Cînd am vrut să mă mărit cu Nichita
1 min lectură·
Mediu
aveam cinsprezece ani
și Carmen
îmi pieptăna părul mi-l împletea cu flori
în fața televizorului
Nichita se uita în ochii mei
“Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă și în nesfârșire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt și mult mai curând”
eu oftam
Carmen ofta
“-am să mă mărit cu el, spunea ea”
sîngele meu clocotea
“-ești cea mai bună prietenă a mea
ia-mi orice
dar pe el, nu”
Carmen îmi împletea cozile lungi
degetele ei trăgeau tare
tăcerea se lăsa între noi
Nichita era bărbatul cel mai bun și frumos din viața noastră
nu ne-am omorît
într-o zi
ea l-a găsit pe Vasile
și eu pe Ion
033.545
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Gold
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Gold. “Cînd am vrut să mă mărit cu Nichita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-gold/poezie/239903/cind-am-vrut-sa-ma-marit-cu-nichitaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
F-F-florian stoian -silișteanu✓este un text atât de simplu încât e luminos.de sus până jos.Cred că i-ar fi plăcut și cu siguranță scăpai măritată.Dar prin poeme nunțile nu durează mult ele sunt pețite de distanțe iar acestea se pierd uneori în fața unei biserici.Doar în față la Dom uneori la o mie de ani poetul cere de nevastă femeia
0
MGNu știu nimic de Dom, sory. ( Ei, mi l-ar fi luat Carmen, ea a fost întotdeauna mai deșteaptă… )
0
MGIată, impulsivă cum sunt, am uitat că se cuvine să spun mulțumesc. Am zîmbit, am aflat de Dom între timp și i-am spus nepoetei din mine că ai dreptate.
0